Mihail Rotenberg, unul dintre oamenii care au învăţat internetul să "zboare", a dat tehnologia pe struguri şi o cramă.

Pe unul din dealurile Cepturii, din Prahova, locul în care împărăţia vinului românesc îşi ţine o parte din trezorerie, s-a cocoţat un conac. În gura porţii, un cireş încărcat cu boambe roşii stă de strajă. În curte, pe aleile pietruite, croite printre peticele de pământ inundate de iarbă, mişună cu treabă câţiva oameni îmbrăcaţi în salopete.

Lângă conac, o echipă de zidari are un plan precis, încheagă din cărămizi un cuptor imens pe care vor sfârâi micii şi carnea de grătar în câteva săptămâni. În stânga conacului se întinde o hală, cu o arhitectură desenată parcă de un ţăran de la 1900, care şi-a dorit un spaţiu în care să-şi depoziteze recolta. Pe frontispiciu scrie mare: "Cramele Rotenberg".

Pionier cu Steve Jobs şi Bill Gates

La parterul conacului, în salon, întemeietorul cramei, Mihail Rotenberg, îşi aşază cu atenţie sticlele de vin în vitrină. Îi strălucesc ochii şi le priveşte cu mândrie, ca pe nişte copii. De cinci toamne încoace, Mihail Rotenberg supervizează bobiţă cu bobiţă şi urmăreşte traseul oricărei picături de vin în parte care ajunge, în fiecare an, într-una dintre cele aproximativ 100 de mii de sticle.

O viaţă întreagă, până a ieşit la pensie, Mihail Rotenberg a căutat cele mai bune soluţii ca internetul să ajungă în computer nu numai prin cablu, dar şi wireless. La sfârşitul anilor ’70, tânărul Rotenberg, proaspăt absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, se urcă în avionul spre Israel, ţara natală a părinţilor, doar cu bilet de dus. Mai târziu, trece la treabă, lucrează la dezvoltarea reţelelor de computere şi a ethernet-ului, adică fix sistemul care se întinde astăzi până în PC-urile noastre şi îi spunem "cablu de internet".

În timpul liber, conectat la un server de vin

Însă de altceva e mândru Rotenberg şi firma pe care a înfiinţat-o: "Am fost primii care am instalat sistemul de internet wireless. Până la urmă nu e o laudă, aşa e."

În anul 2000, când sistemele companiei Alvarion purtau internetul în aer prin toată lumea, Mihail Rotenberg hotărăşte că e mai bine să se retragă. În aceeaşi perioadă, Ion Iliescu, care încă nu devenise iar preşedinte, trece în vizită prin Israel. Întâmplător, Mihai Rotenberg este rugat să-i arate compania, cum îi explicau autorităţile israeliene, "unui fost preşedinte al României". Atunci îi vine ideea, de dorul prietenilor, să se întoarcă în ţara în care a copilărit. Aşa apare Access NET, un provider de internet pentru care, pe lângă prieteni, îl obligă să facă naveta cu avionul de la Tel Aviv la Bucureşti.

Marea bucurie din timpul liber a lui Rotenberg, când se deconecta de la "server", era vinul. "În România cumpăram vin din Ceptura. Domnul Onuţu făcea un vin nemaimpomenit şi i-am spus că atunci când o să îmbătrânească o să-i cumpăr via", poveste Mihail Rotenberg.

Crama a reînviat dintre bălării

Nea Onuţu a "îmbătrânit" mai repede decât se aştepta Rotenberg. "M-a sunat că vrea să-mi dea via. Ce puteam să fac, să-l refuz după ce i-am promis omului?", spune IT-stul. Aşa i-a venit ideea lui Rotenberg să facă vin pentru prieteni. Pe unul din dealurile din Ceptura a bunghit o cramă părăsită. Cramă e mult spus. "Era o ruină, plin de bălării până la gât. Clădirea, construită prin anii ’20, avea pereţii aproape căzuţi, iar beciurile inundate", îşi aminteşte vinarul.

O avere mică dintr-o afacere cu vin

În vin a cam rupt-o cu tehnologia. "Noi am mers exact pe dos, nu vrem tehnologie. Vinul nostru iese din mână şi din atenţie, că dacă spunem şi «din suflet», e dulcegărie, limonadă", explică Mihail Rotenberg. La cramă a ajuns la zece angajaţi, cu tot cu el şi nevastă-sa. "Ştii cum se face o mică avere din vin? - Investind o mare avere. Îmi doresc să nu mă coste bani afacerea asta. Nu joc cărţi, nu cheltui pe maşini şi haine, am doar vinul şi colecţiile de artă, sunt singurele mele vicii."

Crama a rămas parfumată de astă toamnă. Miroase a struguri. Maşina care îndepărtează ciorchinii de boabe, aparatul de dopuit şi cel care pune etichete sunt singurele umbre ale tehnologiei pe care le-a acceptat Rotenberg în cramă. Proprietarul a decorat pereţii de la intrarea în beci cu câteva tablouri, schiţele unei construcţii vieneze din secolul al XVIII-lea despre care spune că le-a cumpărat din România când a fost într-o vizită prin anii ’90 şi că îi poartă noroc. Dacă dai un "search" prin beciuri ai să găseşti vreo 370 de butoaie şi 100.000 de sticle de vin.

De ceva vreme, pentru că i s-a reproşat că "ar scoate doar vinuri scumpe, elitiste", a făcut şi două mai ieftine, "pentru tinerii intelectuali cu venituri mici, dar care vor să bea un vin bun". "Se spune ca nu trebuie să  judeci o cramă după vinul ei scump, ci după vinul cel mai ieftin", spune Mihail Rotenberg cum au ieşit "Menestrel" şi "Rapsod".

PERFORMANŢĂ

Compania lui Rotenberg a stabilit un record mondial

În presa economică de peste Ocean apare că "domnul Rotenberg a înfiinţat BreezeCom, care a fuzionat şi a devenit Alvarion, pioneri în industria reţelelor de internet wireless".

De asemenea, aceeaşi companie a reuşit să stabilească un record mondial după ce a realizat o conexiune wirless la o distanţă de 310 km, între pământ şi un balon meteorologic. Mihail Rotenberg a fost director executiv la această companie, din 1993 până în 2000.

"Aveam o filială şi în Statele Unite, în San Diego. Totul trebuie să fie global, începi din Tokyo, mergi prin Europa, SUA şi termini în Australia. Zburam câte 27 de ore cu avionul", îşi aminteşte IT-stul Rotenberg. Din 2000 până în 2005 a fost preşedintele AccessNET, un provider de internet wirless din România. Ultima firmă a vândut-o către Clearwire a cărei fondator a fost americanul Craig McCaw, unul dintre pionerii telefoniei mobile.