Va raspunde: Psihoterapeut Augustin Cambosie, vicepresedinte Federatia Romana de Psihoterapie.
Mihai: Copiii mei (de 7 si 10 ani) se inteleg mult mai bine cu mama lor, de care sunt mult mai atasati, cu toate ca incerc sa am si eu o relatie mai apropiata cu ei. Chiar si asa, ma simt de multe ori ignorat de cei mici. Ce sa fac ca sa ma inteleg la fel de bine cu ei? In principiu, copiii sunt mult mai dependenti de mama decat de tata. Procesul este normal pana la o anumita varsta pentru ca mama este mult mai prezenta afectiv in viata copiilor, este mult mai apropiata.
Tatal nu ar trebui sa se simta agresat, ci sa incerce sa creeze cu copiii un alt tip de relatie si sa nu se substituie celei materne. El are sansa sa devina prietenul copiilor, pozitie care confera mai multe avantaje. Nu are niciun rost ca un tatic sa "sparga" relatia mamei. Daca aveti un pic de rabdare, vi se rezerva un rol privilegiat, de confident.
Laura, 37 de ani: Fata mea de 14 ani este foarte orgolioasa, se crede foarte importanta si de multe ori are de suferit din cauza asta. De ascultat nu ma asculta cand vreau sa o aduc cu picioarele pe pamant. Cum o pot ajuta? Este normal la varsta intrarii in adolescenta ca fata sa aiba un astfel de sentiment, ca este cea mai importanta persoana. Responsabilitatea formarii incepe sa ii revina ei si mai putin celorlalti: parinti, profesori.
Procesul este normal, nu trebuie sa va alarmeze, decat in masura in care se creeaza situatii de neadaptare: fata este "exilata" de prieteni, scoasa din grupurile unde era pana acum.
Ar fi bine ca fiica dumneavoastra sa se adreseze unui specialist care sa o ajute sa-si modeleze comportamentul. Traim intr-un mediu social, si un imperativ este adaptarea la el. Nimeni nu poate face abstractie de asta.