Bill Plympton, unul dintre cei mai apreciaţi animatori americani, nominalizat de două ori la Oscar, nu vede vreo ameninţare în violenţa din desene animate şi vrea să scoată genul de sub "dominaţia copilăriei".

Primul animator din lume care şi-a desenat singur fiecare cadru din lungmetrajul său, Bill Plympton (62 de ani), a ţinut ieri lecţii de tehnică şi „independenţă” la Bucureşti, la Festivalul Internaţional de Animaţie Anim’est. „Tarantino al animaţiei” – ca şi prietenul său regizor, abuzează de violenţă, grotesc şi incorectitudine politică - vinde cel mai bine ideea autonomiei în creaţie: în 30 de ani de animaţie, s-a ţinut tare pe poziţii şi n-a fost nevoit să apeleze „la guvern, la marile corporaţii, la case de producţie, sau să implor rudele să-mi împrumute bani pentru desenele mele”.

 „Sunt complet independent şi asta îmi place la nebunie. Nu mă îmbogăţesc, după cum se vede, dar fac filmele exact cum vreau eu”, a declarat animatorul, într-un scurt interviu acordat EVZ, la Cinema Scala. Abia ajuns de la aeroport (pentru prima dată în România), cu un bagaj într-o mână şi un catalog cu schiţe în alta, Plympton a împărţit generos autografe cu „îngeri şi idioţi” – personajele din ultimul său lungmetraj, „Idiots and Angels”, care va fi proiectat în această seară la Anim’est. „Îmi place să mi se spună «Tarantino al animaţiei». Tarantino e grozav, aş face un proiect împreună cu el, dar e atât de ocupat, încât e puţin probabil”. Cineva i-a sugerat, râzând, un „Kill Bill Plympton”.

„Hot Dog” şi „Porn Dog”

Parţial, independenţa pe care şi-o proclamă Plympton i-au furnizat-o şi cele două nominalizări la Oscar; în 1987, pentru scurtmetrajul „Your Face” şi  în 2005, pentru „Guard Dog” (2005). Ultimul personaj, „Dog”, a devenit atât de celebru, încât Plympton l-a mai desenat în alte două ipostaze: „Guide Dog” şi „Hot Dog”. „Acum pregătesc unul cu el îndrăgostit, care se va numi «Porn Dog». Scurtmetrajele acestea m-au ţinut în viaţă. Cu ele am reuşit să-mi finanţez toate celelalte proiecte”, a povestit animatorul, autor a peste 30 de filmuleţe şi a şase lungmetraje de animaţie („The Tune”, „Mondo Plympton”, „I Married a Strange Person”, „Mutant Aliens”, „Hair High” şi „Idiots and Angels”).

În era 3D-ului, creaţiile sale au fermecătoarea imperfecţiune a liniilor simple trasate cu mâna. „Nu voi aborda 3D-ul din trei motive: nu sunt prea bun la dialoguri, e foarte scump să înregistrezi vocile şi, în plus, îmi place să povestesc pur vizual, doar prin imagini. E mai intim, mai pur, e un limbaj universal”.

Marketing de subzistenţă

Minimalismul din desenele sale se transferă şi asupra bugetelor. „Idiots and Angels” (o comedie neagră fără dialog, „ca un film de David Lynch, dacă Lynch ar fi făcut animaţie”, pe muzica lui Tom Waits), la care a lucrat singur timp de 2 ani şi jumătate, are un buget derizoriu, care nu poate concura cu nici o producţie de la Hollywood: circa 150.000 de euro. „Trebuie să ştii să-ţi vinzi marfa, ca să supravieţuieşti. Pe lângă scurtmetraje, îmi vin bani şi din cărţile de grafică, mai regizez reclame şi videoclipuri, vând desene originale”, a detaliat Plympton marketing-ul „de subzistenţă”.

Deocamdată, a regizat clipuri pentru Kanye West, Madonna şi Weird Al Yankovic. Îi reduce la un sfert costurile şi faptul că e singurul său „angajat”, propriul producător, propriul contabil. „Lucrez singur deoarece desenatul e pentru mine o plăcere pură. Pentru asta trăiesc. Atunci, de ce să las partea distractivă pe seama altcuiva? Pe de altă parte, nu oricine îmi poate imita stilul. Dacă cineva încearcă, eu vin pe urmă şi retuşez, aici nu e bine, acolo nu e bine...”.

PREJUDECĂŢI

„Nu ştiu de ce nuditatea e o problemă”

Pe lângă independenţa în creaţie, Plympton predică şi ideea animaţiei pentru adulţi. „Vreau să sparg acest stereotip, că animaţia este numai pentru copii. Nu înţeleg, de exemplu, de ce americanii au o problemă atât de mare cu nuditatea în desene animate, probabil ni se trage de la filmele Disney, atât de populare”, a spus animatorul. Nici în violenţa din animaţie nu vede vreo ameninţare. „Eu am crescut cu Road Runner, Coyote, Bugs Bunny, Daffy Duck, toate foarte violente. Iar eu sunt o persoană atât de pacifistă, încât atunci când m-au trimis în războiul din Vietnam, am refuzat să trag cu puşca şi m-au dat afară din armată, m-au trimis în faţa Curţii Marţiale. Deci, nu văd pericolul”. Când nu desenează, urmăreşte tot ce apare în domeniu, de la cele mai proaste creaţii, la filmele din festivaluri, pentru că „din toate am de învăţat”. Preferatele lui sunt „Bambi”, „Tripleţii din Belleville”, „Horton” şi „Mind Games” (manga japoneză, un fel de „Citizen Kane” al animaţiei), iar la Daffy Duck s-ar uita toată ziua.

Mostre din filmuleţele sale pot fi vizionate pe www.plymptoons.com.