Prin 1950, America a fost fascinată de atom. Au existat planuri pentru mașini cu propulsie atomică, aeronave cu propulsie atomică și nave spațiale cu propulsie atomică.
Așa că unii s-au gândit că nu ar strica nici un tanc cu energie atomică, scrie NationalInterest. Chiar și după standardele anilor 1950, cu viziunile sale despre tehnologia în stil SF, modelul de tanc Chrysler TV-8 era mai mult decât ciudat. Monstruos, ca un mutant dintr-un film de groază post-apocaliptic al anilor 80.
Chrysler TV-8 era un fel de „rățușca cea urâtă” care ar fi străbătut câmpurile de război din Războiul Rece, ucigând totul în cale până când era distrus sau rămânea fără muniție. Ar fi fost echipat cu un motor cu propulsie nucleară, care putea să-l propulseze de la Paris la Moscova și înapoi cu suficient combustibil pentru a se opri puțin și la la Odessa, în Ucraina,
Designul Chrysler a fost în esență o turelă gigantică în formă de pălărie montată pe un șasiu de rezervor ușor, ca un cap mare lipit deasupra unui corp mic.
Echipajul, armele și centrala electrică ar fi fost găzduite în turelă, potrivit istoricului tancurilor R.P. Hunnicut. Vehiculul care putea trasporta patru persoane ar fi cântărit 25 tone, turela cântărind 15 tone. Ar fi fost înarmat cu un tun cu alezaj neted T208, de 90 de mm și cu trei mitraliere. „Televiziunea cu circuit închis a fost furnizată pentru a proteja echipajul de flash-ul armelor nucleare și pentru a crește câmpul vizual”, scrie Hunnicut.
Au fost luate în considerare diverse centrale electrice, inclusiv un motor Chrysler V-8 cuplat la generatoare electrice conectate la șenile, o centrală electrică cu ciclu de vapori care utilizează combustibili fosili. Și, în final, o centrală electrică cu ciclu de vapori care utilizează combustibil nuclear .
Dar Chrysler nu încerca să creeze și să lanseze doar în aparență cel mai amenințător tanc din lume. Compania a dorit să creeze unul dintre cele mai amenințătoare tancuri în practică. Asta însemna că fiecare kilogram de combustibil transportat de un tanc nuclear ar fi furnizat de 108.000 de ori mai multă energie decât un litru de motorină.
Armata a respins în cele din urmă ideea în 1956, deși a promis că aceste „caracteristici noi” ale TV-8 vor fi utilizate la viitoarele tancuri.
De altfel, în paralel cu propunerea pentru TV-8, armata a examinat și un concept pentru un tanc cu propulsie nucleară denumit R-32, considerat un potențial înlocuitor pentru M-48 Patton. „Evident, un astfel de tanc ar fi fost extrem de costisitor, iar pericolul de radiații ar fi necesitat schimbări de echipaj la intervale periodice”, notează Hunnicut.
Logistica unui tanc principal de luptă cu energie nucleară ar fi fost ceva extraordinar. La fel ca o navă de război cu propulsie nucleară, un tanc nuclear nu ar avea nevoie de realimentare constantă și de rezervoare de benzină vulnerabile. Dar, mai devreme sau mai târziu, ar avea nevoie de combustibil radioactiv. Și chiar și un tanc nuclear are încă nevoie de muniție, așa că ar fi legat de liniile sale de alimentare. Desigur, cel mai grav ar fi fost că o flotă de tancuri atomice prin Europa în timpul Războiului Rece ar fi însemnat sute sau mii de reactoare nucleare gata să ne trimită în Epoca de Piatră.