Pe 6 ianuarie prăznuim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Sărbătoarea Botezului Domnului, numită și Epifania sau Teofania, este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Ea are o semnificație deosebită pentru viața creștină, deoarece nimeni nu poate deveni creștin fără Botez. Taina Sfântului Botez este poarta de intrare în Biserică și în Împărăția cerurilor.
Atunci cand Ioan a acceptat sa-L boteze pe Mantuitorul, Hristos S-a descoperit lumii ca Fiu al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Duhul Sfant S-a coborat in chip de porumbel peste El, iar Tatal a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens, ca Hristos "n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat", potrivit antena3.ro
Boboteaza - scurt istoric
Prima mentiune despre existenta acestei sarbatori, dateaza din secolul al II lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. La inceput, Boboteaza era praznuita in Rasarit impreuna cu Nasterea Domnului, pe data de 6 ianuarie. In Apus nu avem dovezi despre tinerea acestei sarbatori inainte de sec. al IV lea. Din secolul al IV-lea a fost adoptata si de apuseni. Tot atunci au fost despartite cele doua mari sarbatori: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului si 6 ianuarie pentru Botezul Domnului. Boboteaza a devenit cu vremea, inca din sec. al V lea, in mentalitatea populara, si Sarbatoarea celor trei magi. Apusenii sustin ca relicvele lor s-ar fi pastrat mai intai in Milan, de unde ar fi fost furate de cancelarul lui Frederic Barbarosa si duse la Colonia, unde s-ar pastra si astazi.
Stapanul botezat de sluga
Hristos face la Botezul Sau, ceea ce a facut si la moartea Sa. Dupa cum nu a asteptat ca prigonitorii Sai sa Il caute, ci Se va duce din propria initiativa la Ierusalim spre a primi moartea, asa si la Botez, nu-l asteapta pe Ioan, ci merge singur la el. In raspunsul lui Ioan Botezatorul: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?" (Matei 3, 14), se descopera smerenia, dar si uimirea prorocului. Avea sa-L boteze pe Cel Caruia nu se socotea vrednic sa-I dezlege cureaua incaltamintelor (Marcu 1, 7). Cand Hristos rosteste cuvintele: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15), Ioan ridica mana si boteaza pe Cel ce a zidit lumea. Trebuie spus ca Hristos nu s-a botezat pentru a fi curatat de pacate. De altfel, botezul lui Ioan ca si legea Vechiului Testament, il ajuta pe om sa constientizeze starea pacatoasa dar, nu oferea iertarea. De aceea se si spune ca era "spre iertarea pacatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos.
Daca ne intrebam de ce se boteaza Hristos, putem raspunde astfel: botezul lui Hristos este o revelare a tainei Sfintei Treimi, dar este si o restabilire si o reinnoire a firii inconjuratoare omului. Este adevarat ca Hristos Se naste ca om din Fecioara prin lucrarea Duhului, dar tot ca om primeste la Botez infierea cereasca, datorita prezentei Sfantului Duh. Acum Tatal Il descopera pe Hristos drept Fiu, dupa ce Sfantul Duh S-a coborat peste El in Iordan. Hristos a venit la noi, ca sa faca partas la viata divina nu numai pe om, ci intreaga natura in care omul traieste.
Intreband marea si Iordanul : "Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit si tu, Iordane, ca te-ai intors inapoi (Ps. 113, 5)?", ele raspunzand zic: "Am vazut pe Creatorul tuturor in chip de rob". De aceea "Iordanul nu indrazneste sa se apropie" de Stapanul sau.
In sfintirea apelor Iordanului avem inceputul tainei Botezului, prin apa si prin Duhul Sfant, in numele sfintei Treimi, desi taina Botezului crestin va fi instituita de insusi Mantuitorul, mai tarziu, dupa Inviere, cand trimite la predica pe Sfintii Sai Apostoli.