Sistemul de apărare antiaeriană S-400 fabricat de Rusia nu reprezintă numai o amenințare militară la adresa Statelor Unite, ci și o marfă foarte căutată la export. Țări precum India și China au primit-o sau urmează să o primească. Turcia, deși țară membră NATO, a recepționat încă din 2019 primele transporturi și va pune în funcțiune sistemul anul acesta. Mai nou, Arabia Saudită (cel mai fidel aliat al americanilor din Golful Persic) și Irakul (care, în ciuda tensiunilor din relațiile bilaterale, are pe teritoriul său baze americane) vor și ele să cumpere superarma rușilor, spre disperarea SUA.
De ce sunt atât de multe state dispuse să-și riște alianța cu Statele Unite ca să cumpere acest sitem de apărare, explică Francesca Salvatore în ilgiornale.it. “S-400 este un sistem de apărare aeriană de nouă generație, cu rază medie și lungă de acțiune, capabil să distrugă toate armele aeriene moderne, inclusiv avioane tactice și strategice, rachete balistice și ținte hipersonice”.
Pentru a explica de ce se grăbește toată lumea să achiziționeze S-400, jurnalista italiană face o comparație cu sistemul Patriot folosit de americani. “S-400 este prezentat drept cel mai avansat sistem de rachete de apărare din lume.
S-400 poate elimina ținte care se deplasează cu o viteză aproape dublă, dacă îl comparăm cu sistemele americane. Mai mult: identifică o țintă de la o distanță de 600 de kilometri și o poate distruge la o distanță de 400 de kilometri.
Poate localiza un avion la 180 de kilometri și o rachetă inamică la 100 de kilometri. S-400 este capabil să doboare ținte care zboară de la 10 metri până la 30 de kilometri altitudine, în timp ce Patriot PAC-3 nu poate acționa la o înălțime mai mică de 50 de metri”.
Un alt mare avantaj este timpul de reacție, mult mai scăzut în cazul în cazul sistemului rusesc. Nici diferențele de preț nu trebuie ignorate. O unitate mobilă S 400 costă 500 de milioane de dolari, în vreme ce sistemele americane ajung la sume cuprinse între 1 și 3 miliarde de dolari.
Chiar mai grav pentru americani este, însă, faptul că sistemul Patriot s-a dovedit vulmerabil în condiții de luptă. „De exemplu, după Războiul din Golful din 1991, s-a aflat că doar un mic procent din rachetele irakiene Scud au fost doborâte de bateriile Patriot.
În atacul cu rachete irakiene asupra cazărmii militare americane din Dhahran (Arabia Saudită), în februarie 1991, eșecul interceptării sistemului Patriot a costat scump: 27 de soldați morți și 100 de răniți. Mai recent, în 2003, au fost cazuri de interceptări eșuate ale rachetelor balistice învechite lansate de armata lui Saddam Hussein în primele zile ale invaziei în Irak”.
Rușii au descoperit slăbiciunea concurenței ameicane și acum o exploatează nu numai în scop comercial, ci și geostrategic. De exemplu, au oferit S-400 Arabiei Saudite chiar după atacul cu drone din septembrie 2019 asupra câmpurilor petroliere ale bogatei manarhii saudite.
A fost o lovitură grea pentru americani, pentru că atacul subliniase limitele apărării antiaeriene a Arabiei Saudite, iar aceasta se bazează pe un sofisticat sistem de rachete Patriot sol-aer și radare asociate. Dar rușii vizează să-și vândă marfa și altor țări. Conform zvonurilor, și Irakul are în vedere achiziționarea S-400, deși nu a deschis formal negocieri cu Moscova. India lui Narendra Modi este și ea pe lista de așteptare.
Directorul adjunct al Serviciului Federal pentru cooperare tehnico-militară, Vladimir Drozhzhov, a declarat pentru agenția Interfax că Rusia va începe să furnizeze sistemelor de rachete aeriene S-400 către India până la sfârșitul anului 2021, pe baza unui contract de 5 miliarde de dolari încheiat în 2018. Sunt lovituri grele pentru americani care nu pierd doar clienți pentru industria militară, ci își văd amenințat și sistemul de alianțe.
Așa se explică, de altfel, și faptul că Washingtonul a reacționat relativ calm la “trădarea aliaților”, preferând să înghită umilința până când SUA vor avea un sistem mai bun decât superarma rușilor. Nu de alta, dar Trump nu a vrut să pună la încercare loialitatea "prietenilor",