Stacey Combes, care studiază biomecanica zborului de libelulă la Universitatea Harvard, a precizat că a observat odată o libelulă, în laborator, mâncând 30 de muşte, una după alta, “şi ar fi mâncat în continuare dacă ar mai fi avut hrană disponibilă”.
Libelulele sunt nişte prădători aerieni feroce, iar un studiu susţine că aceste insecte ar putea fi cei mai eficienţi vânători din întregul regn animal, după cum nota şi New York Times.
Sistemul nervos central
“Trec pe lângă noi, dar nu ştim multe lucruri despre ele. Cum ar fi faptul că atunci când pornesc la vânătoare, libelulele au o eficienţă extraordinară, reuşind să-şi ucidă prada în 95% din cazuri”, spune Combes. Cercetătorii au mai identificat un fel de circuit nervos principal compus din 16 neuroni care conectează sistemul nervos central al libelulei la centrul motor pentru zbor aflat în torace. Cu ajutorul acestui circuit, o libelulă poate urmări o ţintă aflată în mişcare, calculează traiectoria necesară pentru a intercepta respectiva ţintă şi îşi modifică calea spre ţintă, în funcţie de mişcările acesteia.
O singură pradă
Oamenii de ştiinţă au scos în evidenţă caracteristici importante ale sistemului nervos central al libelulelor, caracteristicile ochilor dar şi ale aripilor care transformă aceste insecte în nişte ucigaşi atât de eficienţi. O altă echipă de cercetători a determinat faptul că sistemul nervos al libelulei are o capacitate de atenţie selectivă aproape umană! Putând să se concentreze asupra unei singure prăzi în timp ce zboară printr-un roi de insecte similare, “la fel cum un om poate fi atent la cuvintele altcuiva, estompând zgomotul de fundal”, potrivit cercetătorilor.