Alexandru Dimitrie Ghica (foto), sprijinit de generalul Kiseleff și propus Sublimei Porți de către Curtea protectoare, fusese numit Domn, prin firmanul Sultanului, în aprilie 1834.
În preajma ajungerii la domnie în aceste condițiuni „neregulate” – căci Țara, căreia în 1829 i se recunoscuse dreptul de a-și „alege” Domnul, nu fusese chemată a se rosti – Alexandru Dimitrie Ghica se grăbise să plece la Iași, pentru a întâlni pe Kiseleff, care era în drum spre Rusia.
Acesta părăsea Principatele Române, lăsând însă aici, sub cuvânt că trebuiau păzite drumurile care duceau de la Prut spre Silistra, o armată de vreo 10.000 de soldați.
De la Iași, noul Domn al Țării Românești întovărășește pe Kiseleff până la Chișinău, unde Alexandru Dimitrie Ghica se întoarce în București, după ce primise îndrumările și instrucțiunile generalului rus, care îi alcătui și parte din Statul Major, din ofițeri de încredere: Anton Garbaski, Alexandru Banov, Ion Solomon și alții.
La cererea porții, noul Domn al Țării Românești trebui să se ducă la Istanbul, pentru a-și primi învestitura.
Sultanul îi dă învestitura și primește o sporire a tributului, care saltă de la două milioane piaștri – cât îl fixase tratatul de la Adrianopole – la trei milioane.
Se recunoaște însă Domnului Țării Românești dreptul de a arbora drapelul national.
Rusia însă se împotrivește.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric