SC-213 a fost submarinul de tip Șuka din clasa sovietică, tip X. A fost construit la șantierul naval din Mykolaiv, Ucraina, și a intrat în serviciu în octombrie 1938 cu flota sovietică a Mării Negre.
În octombrie 1942, Shch-213 a lovit o mină de mare și s-a scufundat. Numai că una din misiunile sale avea să aducă moartea a 781 de refugiați evrei plecați din România, ca să ajungă în Palestina.
Comenzi secrete
ȘK-213 avea ordine secrete de a scufunda toate transporturile neutre și inamice care intrau în Marea Neagră, pentru a reduce fluxul de materiale strategice către Germania nazistă. La 23 februarie 1942, ea a scufundat nava-școala turcă de 464 GRT Çankaya la vestnord- vest de Bosfor cu foc de armă.
Dezastrul Struma
Nava Struma a părăsit portul românesc Constanța în decembrie 1941, transportând aproximativ 781 de refugiați evrei în încercarea de a ajunge în Palestina, ca să scape de
La gara de Est sînt prezente autorităţi civile şi poliţieneşti. Trenul pleacă cu aprobarea guvernului militar. Mareşalul Ion Antonescu este la curent. fiind de părere că emigrarea evreilor trebuie încurajată. Nu este primul vas care pleacă din România cu evrei. 25 de vase au plecat din porturile româneşti între 1938 şi septembrie 1940, cu 17.000 de emigranţi evrei din Germania, Austria, Polonia, cei mai mulţi cu destinaţia Palestina. După ce Ion Antonescu preia puterea, alţi 4.800 pleacă spre Palestina prin România în 1940-41, din porturi românești.”
Încăpățânarea turcilor
Pe 16 decembrie, Struma a sosit în Turcia la Büyükdere, la nord de Bosfor; numai că autoritățile turcești au interzis toate debarcările (cu excepția celor 8 pasageri care au obținut la București o viză britanică pentru Palestina și o femeie care urma să nască). Struma a fost pusă în carantină.
Au fost puși soldați turci care să păzească, doar 3 bărbați au fost lăsați să urce la bord: Simon Brod, Rifat Karako, personalități ale comunității evreiești din Istanbul și Dan Malioglu, reprezentant al Serviciului Maritim Român din Istanbul. Acești oameni au trebuit să aștepte 10 zile pentru a li se permite să distribuie pasagerilor alimentele achiziționate datorită sumei de 10.000 de dolari trimisă de Comitetul Evreiesc American, Marelui Rabin din Istanbul!
Cu ajutorul Crucii Roșii, Brod, Karako și Malioglu au furnizat ajutor pasagerilor și au interpelat țările neutre, dar și pe sovietici și britanici, cerând rezolvarea situației celor peste 700 de pasageri. Condițiile de la bord s-au deteriorat. Printre pasageri se găseau și medici, cărora Malioðlu a fost în măsură să le furnizeze anumite medicamente.
La 10 ianuarie, căpitanul Garabetenko a trimis o scrisoare alarmantă autorităților turce și Ambasadei Britanice. La 19 ianuarie, Agenția Evreiască a cerut britanicilor să accepte refugiații. După 63 de zile de așteptare pe 13 februarie, Moshe Shertok a obținut vize britanice pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 11 și 16 ani! Autoritățile turcești au refuzat să ridice carantina.
Revoltați de acest refuz, călătorii din Struma atârnă pe ambele părți ale vasului 2 foi mari, în care erau scrise (cu majuscule și în franceză) „imigranți evrei”. De asemenea, au ridicat un steag alb: “Salvați-ne”.
Pe 23 februarie, 200 de polițiști turci au înconjurat Struma, amenințând să tragă în toți cei care au încercat să sară în apă. Autoritățile turce au ordonat navei să părăsească portul, dar după ce mecanicii au sabotat motorul pentru a face nava inoperabilă, un remorcher din marina turcă a tras Struma înapoi în Marea Neagră și a lăsat-o în derivă la o distanță de aproximativ 16 km de coasta turcească.
În dimineața zilei de 24 februarie, ȘK-213, comandat de DM Denețko a tras o singură torpilă care a scufundat rapid vasul Struma. Mulți pasageri au fost prinși sub punte și s-au înecat. O parte din cei aflați la bord au supraviețuit scufundării și s-au agățat de bucăți de navă, dar timp de câteva ore nu a venit nici o barcă de salvare și, cu excepția unuia dintre ei, au murit înecați sau de hipotermie.
Singurul supraviețuitor a fost un refugiat de 19 ani, numit David Stoliar, care a fost salvat a doua zi de echipajul unei bărci de pescuit turcească. Inițial se credea că o mină rătăcită a scufundat nava Struma, dar în anii 1960 istoricul german Jürgen Rohwer a stabilit că ȘK-213 a făcut-o.
Reacția sovieticilor
Autoritățile sovietice au apreciat echipajul lui ȘK-213 pentru scufundarea lui Struma: Submarinul Shch-213 ... a întâlnit în dimineața zilei de 24.2.1942 o navă inamică neprotejată Struma ... Nava a fost torpilată cu succes de la o distanță de [1.188 metri] și a fost scufundată ... ofițerii secunzi ... comandantul de unitate și subofițerii ... și marinarul Flotei Roșii care a tras torpila ... au arătat curaj. (Arhive militare sovietice)
Submarinele din clasa Șuka, denumite și submarine de clasă Ș sau ȘK, au fost o clasă medie a submarinelor sovietice, construite în număr mare și folosite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Șuka” înseamnă în rusă șobolan.
Din această clasă, doar două submarine (411 și 412) au intrat în serviciu după 1945, deși au fost lansate înainte de război.
Acțiuni ulterioare
La 2 martie 1942, ȘK-213 a tras o torpilă spre un vas comercial neidentificat, la nordest de Bosfor, dar a ratat. A doua zi, submarinul a tras o torpilă spre vasul de navigație turcească Adana, la est-nordest de Bosfor, dar a ratat din nou ținta. La 14 octombrie 1942, în Tulcea, România, o torpilă a ratat Kriegsmarine U-Jäger (“vânătorul de submarine”) UJ-116. ȘK-213 ar fi putut fi atacatorul, iar nava nemțească UJ-116 s-a răzbunat prin lansare unor încărcături explozive de adâncime și de aceea mulți ani s-a crezut că acestea au scufundat submarinul. De fapt, ȘK-213 a lovit o mină, a cărei explozie l-a scufundat.
Descoperirea
La 15 noiembrie 2008, submarinul a fost descoperit la 19 mile de coasta din Constanța de către de doi români și un olandez de la centrul de scufundări Aquarius, iar identificarea ȘK-213 a fost anunțată la 23 august 2010 autorităților române și reprezentanților Federației Ruse în România. Urmele de deteriorarea ale submarinului au dovedit faptul că a lovit o pe mină. Explozia i-a distrus semnele de înregistrare, așa că până în 2010 nimeni nu a putut să o identifice.
David Stoliar, de 19 ani, a fost singurul supraviețuitor al acestei tragedii
Politia turca l-a supus unui interogatoriu umilitor si l-a arestat. A fost eliberat cateva saptamani mai tarziu, fara niciun ban, fara acte, intr-o tara straina. Cu ajutorul comunitatii evreiesti din Istanbul a facut rost de acte si a trecut granita in Liban, de unde a ajuns la Haifa.
STRUMA - un sicriu plutitor
Era făcut din fier, avea două catarge pentru vele, o lungime de 46,40 m şi o lărgime maximă de numai 5,70 m.Tonajul era de 642,36. Motorul cu elice de 240 cai putere fusese înlocuit cu unul de 300 CP, luat de la un vas scufundat în Dunăre. Struma avea un deplasament de 300 tone.
În mod normal, vasul putea transporta circa 150 de persoane. Fuseseră vîndute tichete unui număr de cinci ori mai mare, 768. Pentru toţi aceştia care se vor înghesui pe vas, s-au improvizat o infirmerie de opt paturi,10 closete, o bucătărie, 1 spălător. Cabinele erau nişte separeuri despărţite de stinghiile luate de la mai multe lăzi de portocale. Cauza: goana după profit.” (Stelian Tănase)
(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)