Evoluțiile economice și tehnologice din ultima vreme au schimbat raportul mondial de putere. Chiar și fără hotărârea lui Trump de a abandona politica SUA de „jandarm mondial”, Statele Unite tot ar fi fost silite să suporte asaltul țărilor care îi contestă supremația mondială. Acest lucru este vizibil și în ceea ce privește puterea militară.
Americanii, cei care au lansat sintagma „războiul stelelor”, sunt încă puterea dominantă datorită sistemelor sofisticate anti-satelit și a noilor metode de hacking prin satelit. E o supremație pe care Donald Trump vrea să o conserve, acordând forțele spațiale americane un buget de nu mai puțin de 738 de miliarde de dolari.
Și Rusia lui Putin este angajată în studiul noilor tehnologii anti-satelit, pe lângă lansarea sateliților spion.
Mai mult, rușii fac teste pentru a putea să se deconecteze de la rețeaua de internet (World Wide Web) în caz de necesitate.
Principalul obiectiv al „internetului suveran” (RuNet) pe care rușii încearcă să-l dezvolte, este apărarea propriilor comunicații militare în caz de conflict. Dar nu numai marile puteri militare ale lumii sunt interesate de astfel de tehnologii. China a intrat și ea în clubul select al țărilor capabile să poarte „războiul stelelor”. Beijingul este acuzat că are sateliți ucigași, capabili ă doboare ținte de pe orbita terestră.
În luna martie, India a reușit și ea să intre în acest joc, după ce a reușit un exercițiu militar spectculos.
Mai precis, a lovit un satelit în funcțiune cu un nou tip de rachetă. Potrivit ziarului italian Il Giornale și alte țări de pe tot globul investesc sume imense în astfel de tehnologii.
„ În zona fierbinte a Orientului Mijlociu, numai Israelul poate revendica titlul de eventuală stea a unui război stelar: în iulie a acestui an, a efectuat în secret trei teste ale rachetei „Arrow-3” în Alaska, în cooperare cu autoritățile americane. „Arrow -3” a interceptat cu succes rachetele balistice dincolo de atmosferă, la altitudini și viteze fără precedent. Îndeplinirea perfectă a misiunii oferă Tel Avivului certitudinea că are capacitatea de a acționa împotriva rachetelor balistice lansate împotriva țării”.
Și Franța lui Macron face progrese.
Parisul a înființat un comandament militar al spațiului în cadrul Forței Aeriene Franceze Scopul acestei noi structuri este să „asigure dezvoltarea și consolidarea capacităților spațiale” împotriva amenințărilor aduse de unele mari puteri într-un context de militarizare a spațiului.
Marea problemă este că amenințările nu se rezumă numai la țările potențial inamice. Dacă echiparea și lansarea unui satelit cere sume imense, tehnologiilor necesare atacării lui sunt mult mai puțin costisitoare.
Astfel de atacuri pot fi dezlănțuite inclusiv de organizații teroriste, iar efectele pot fi de-a dreptul devastatoare avnd în vedere importanța pe care comunicațiile prin satelit au dobândit-o în zilele noastre. Ca să vă faceți o idee, trebuie să precizez că o mulțime de state, inclusiv unele lipsite de orice veleități militare, sunt interesate de tehnologiile spațiale.
China, de pildă, a sprijinit programele spațiale ale Braziliei și Nigeriei, vânzându-le sateliți comerciali și a oferit tehnologie și know how altor state interesate să-și lanseze sateliți. Până în 2020, cei 35 de sateliți ai rețelei chineze vor putea oferi servicii de navigație către peste 60 de țări care fac parte din inițiativa Belt and Road.
Premierul indian Modi a lansat și el.îmcă din 2014, un proiect similar pentru țările dim Asia de Sud. Acest interes major se datorează faptului că tehnologia spațială, prin complexitatea ei, oferă oricărei națiuni un statut important pe scena internațională și, evident, posibilitatea de a-și proiecta propria soft-power în plan regional.