Supranumita "Gomora moderna" si deschisa pe vremea lui Frank Sinatra in Manhattan, cea mai cunoscuta discoteca din lume ar fi implinit, saptamana aceasta, 30 de ani.
Acestei discoteci, precum niciunei alteia, i s-au dedicat filme si carti, printre cele mai renumite numarandu-se pelicula „Studio 54” (cu Ryan Phillippe si Salma Hayek) sau cartea lui Anthony Haden-Guest, „Studio 54. The Legend”. Si, totusi, „Studio 54” a existat efectiv doar vreo patru ani.
In club cu Salvador Dali La petrecerea de deschidere a clubului, pe 26 aprilie 1977, printre cei 5.000 de invitati s-au numarat si Cher, Frank Sinatra sau Donald Trump, iar printre „obisnuitii” locului au ramas Diana Ross, Liza Minelli, Elizabeth Taylor sau Andy Warhol.
Cocktailuri alaturi de sotii Jagger ori de Michael Jackson, unul dintre locurile in care isi gasea Truman Capote subiectele picante, nopti pierdute cu Calvin Klein, Elton John sau Madonna, ba chiar si cu Salvador Dali sau Grace Jones, cantareata care obisnuia sa onoreze discoteca in costumul Evei... toate acestea au dus faima internationala a clubului.
Dincolo de excesele de droguri, alcool si sex, succesul discotecii a fost garantat si de „strategia” de promovare, elaborata de cei doi proprietari - Ian Schragger si Steve Rubell.
„Promotoarele” castigau 250 de dolari pentru fiecare „star de top” pe care-l atrageau in club, in timp ce la usa publicul era selectat dupa criterii severe, astfel incat pe ringul de dans sa fie un mix perfect intre culori, sexe, orientari sexuale si varste.
Au obtinut un club in care artistocrati, frizeri, staruri de cinema, cantareti celebri sau in cautarea celebritati prizau cocaina cot la cot si se dedau exceselor de orice fel. Lillian Carter, mama presedintelui Americii de-atunci, Jimmy Carter, a formulat, poate, cea mai des repetata afirmatie legata de celebrul club: „Nu stiu daca eram in paradis sau in iad. Dar era minunat”.
Multora le era refuzat accesul in club. Actorul Warren Beatty, celebru din „Bonnie si Clyde”, sau starul din „Ingerii lui Charlie”, Kate Jasckson, au avut parte de aceasta „rusine”.
Dar si refuzul te facea celebru, pentru ca nu numai muzica din boxele discotecii ajungea peste noapte in toate cluburile lumii (asa s-a intamplat cu piese precum „YMCA” sau „Last dance”), ci si muzica celor care au ramas in spatele usii. „Le Freak”, piesa devenita hit a trupei „Chic”, a fost compusa ca protest al membrilor trupei dupa ce le-a fost refuzata intrarea in club.
Saci cu dolari si cocaina
La trei ani dupa deschiderea clubului, acesta a fost inchis. Un control al Fiscului i-a costat pe Ian Schrager si Steve Rubell libertatea, fiind condamnati la trei ani de inchisoare pentru evaziune fiscala. Oficial, discoteca ar fi adus un profit de un milion de dolari intr-un an, iar neoficial se presupune ca suma ar fi fost de sapte ori mai mare.
Razia Politiei Financiare a scos din peretii clubului saci intregi plini cu milioane de dolari si cocaina. Pe 4 februarie 1980 s-a dat ultima „batalie” in „Studio 54”. Petrecerea s-a numit: „Finalul Gomorei moderne”, iar ultima bautura se spune ca ar fi comandat-o Sylvester Stallone.
GOMORA MODERNA
Distractia s-a mutat in Las Vegas
Minunile dureaza, proverbial, doar trei zile. Asa si viata excentrica a clubului din intersectia dintre strazile Broadway si 254 West 54th din Manhattan. Clubul a fost redeschis in 1981, iar cinci ani mai tarziu a fost inchis definitiv. Steve Rubell a murit de SIDA in 1989, iar Schrager a schimbat sfera de afaceri, orientandu-se spre imobiliare.
Cladirea „Studioul 54” s-a intors la vechea ei menire de teatru - Broadway. Petrecerea din „Studio 54” s-a mutat in MGM Grand Hotel, in Las Vegas, club ce aminteste de originalul newyorkez. In intreaga lume se organizeaza petreceri cu mottoul „Studio 54”.