Ochii, felul în care vorbește și ceea ce spune ar putea fi o relfexie a viitorului din sistemul sanitar românesc. Adrian Păun este un motor pentru colegii lui și un model între ei: dedicat, implicat în activități sociale și determinat să fi e în liga celor foarte buni. Când avea doar patru ani, a zăcut pe un pat de spital, în comă. La trezire a știut că vrea să devină și el un salvator. A decis, pentru început, să-i convingă pe tineri să dea la medicină.
Tânărul student s-a născut într-o comună din județul Giurgiu, dar nu a stat mult acolo. Când a împlinit 14 ani a părăsit casa părintească și s-a mutat, cu mătușa lui, la București.
Din generală a știut ce vrea
„În școala generală, deși era la țară, am avut parte de niște cadre didactice extraordinare, cel puțin la materiile care mă pasionau: biologie, istorie, limba română. Acești dascăli au reprezentat pentru mine modele de urmat. Din clasa a VII-a s-a declanșat puternic pasiunea pentru biologie. Din acel moment am știut că vreau să intru la liceul Gh. Lazăr din București, la științe umane și să urmez mai departe medicina”, povestește Adrian Păun, a cărui istorie devine tot mai interesantă, la fiecare filă a vieții întoarsă.
„Aveam patru ani și ceva. Îmi amintesc multe de atunci, pentru că a fost o cumpănă grea în viața mea și a familiei mele. Am avut un accident de mașină și am intrat în comă. Apoi au urmat intervenții chirurgicale și un an de ghips. Nu-mi amintesc să fi simțit teamă de medici, de spital sau de procedurile pe care mi le făceau. Am în memorie momentul în care o asistentă m-a luat în brațe și m-a dus să-mi facă o radiografie. Nu eram speriat, eram curios chiar!”, rememorează tânărul.
Ediție aniversară a simulării examenului de admitere
Adrian, acum în penultimul an de studiu, a ajuns vicepreședintele pe Relații Externe al Societății Studenților în Medicină din București și Coordonatorul simulării de admitere de anul acesta. Despre cea din urmă activitate, una care va avea loc în acest an pe 18 mai, studentul menționează că prinde chiar ediția aniversară, cea cu numărul 10.
Pentru cine dă la medicină, nu există plan de rezervă
„Știu ce înseamnă stresul admiterii la medicină. Cine vrea să dea la această facultate nu are și opțiunea B, adică să încerce și la Litere, de exemplu. E ori medicină, ori nimic. De aceea, presiunea examenului este colosală și importanța simulării examenului este singura metodă de a te autoevalua înainte de a ajunge în punctul decisiv. În cazul meu, admiterea nu a fost atât de stresantă tocmai pentru că am trecut prin simulare. O spun cu toată sinceritatea: simularea a fost primul contact cu competiția, a fost o luptă cu un clasament de aproape 3.000 de oameni care participau la aceeași competiție cu mine. La simulare am luat 77 de puncte și am fost pe locul 88 din 3.000. La admitere am luat 91 de puncte, am fost pe locul 100 și ceva. Am prins loc la buget și am fost la doar 2 puncte de bursă. Am luat bursa anul următor”, a mai explicat tânărul.
S-a mutat singur de la 18 ani
Adrian a fost aproape independent din primul an de liceu, iar înainte de BAC s-a mutat singur. Putea să iasă mai des la o distracție, să-și trăiască anii tinereții fără frânele adesea puse de părinți, dar anturajul bun i-a fost busolă permanentă, una care îi arăta în ce direcție este bine să meargă. „Am avut mare noroc, cei mai buni prieteni ai mei au mers pe același drum. Suntem opt în total. 5 au mers la medicină generală, 1 la medicină dentară și 2 la farmacie. Părinții mei nu erau lângă mine să mă dădăcească, să mă treacă la învățat. Apropiații mei au făcut asta. Ne întâlneam și studiam, ne și distram, dar apoi reveneam la învățătură. Practic ne-am creat un mediu distractiv de a învăța. Și competitiv, tot ca într-un fel de joacă.
Am avut o pregătire foarte bună în liceu. Dirigintele clasei, Georgeta Tănăsescu, care era și profesoara de chimie, cât și profesoara de biologie, doamna Dorina Dan, ne-au insuflat dragostea pentru aceste materii prin ținută și fel de a preda. Totul devenea fascinant la orele lor, nu învățam din obligație”, povestește el, dezvăluind un secret pe care mulți părinți nu-l știu: anturajul poate infuența și în bine, poate determina decizii importante în viața tinerilor.
„Voluntariatul e o simulare pentru viață”
Societatea Studenților în Medicină din București este un ONG care încearcă, după cum spune Adrian Păun, să pregătească viitori medici pentru viața din timpul facultății, dar și de după terminarea ei: „Avem un proiect prin care aducem copiii de liceu să viziteze Facultatea de Medicină, chiar și sala de anatomie, dacă vor. Tocmai în ideea de a fi pregătiți pentru ceea ce va urma, să-și testeze limitele, să se familiarizeze cu mediul”.
Kitul de supraviețuire UMF
„Am făcut niște conferințe care se numeau „Kitul de supraviețuire UMF”, în care povesteam viitorilor studenți cum e viața la medicină. Prin munca noastră voluntară din cadrul acestor proiecte, am schimbat teama elevilor de liceu, în determinare de a ocupa un loc pe listele celor admiși. Și pentru noi a fost o experiență benefică. Consider că voluntariatul în facultate este o metodă de acomodare la viața reală. Voluntariatul e simulare pentru viață”, a conchis Adrian Păun, viitor medic în România, căci el spune că nu are niciun gând să-și părăsească țara.