Pe vremuri avea loc doar în seara zilei de joi, din Săptămâna Luminată. Acum e ba, miercurea, ba joia, ba vinerea. Pe vremuri participanţii se lăudau cu ce şi-au cumpărat şi “bârfeau din toţi rărunchii”. Acum nu se mai laudă şi nici nu mai strigă. Pe vremuri se confecţionau roţi din paie cărora le era dat foc. Acum sunt incendiate anvelope auto. Se întâmplă în Lunca Cernii, o comună izolată din Munţii Poiana Ruscă.
Cu zeci de ani în urmă, de „Ali Molii” – cum e numită „strigarea peste sat” în Lunca Cernii, tinerii se adunau pe un deal de lângă sat şi-ncepeau ba să se laude în gura mare, ba să strige „despre unul şi despre altul”.
„Pe-atunci era sărăcia mult mai mare ca acuma. Ne-adunam şi ne lăudam în rime cu ce ne-au cumpărat părinţii de Paşte. Atunci, doar de Paşte şi de Crăciun vedeam haine şi încălţări noi. Acum, din fericire, nu mai e aşa. Mi-aduc aminte că strigam ceva de genul «Am primit pantofi de lac, ca să nu mai merg ca un rac».
Erau tot felul de strigături de-astea. Era tare haios. După ce terminam cu lăudatul, ne-apucam să strigăm unii la alţii, să ne facem aşa-zise reproşuri. Era un fel de refulare, dar nu era făcută nici cu ură şi nici cu patimă. Totul era sub ton de glumă”, îşi aduce aminte primarul comunei, Livituc Lupulescu. „Şi anul ăsta mi-au spus copiii că au de gând să iasă la Ali Molii. Unii mai mici merg într-o parte, alţii mai mari merg în altă parte... care – cum.”, adaugă primarul.
Distrugători de garduri
Pe lângă schimbarea conţinutului “strigăturilor de peste sat”, în ultimii 20 de ani s-a petrecut şi o schimbare de recuzită: roata de paie care era prăvălită spre sat a fost înlocuită de nu una ci mai multe anvelope incendiate.
Nu puţine sunt satele în care unii localnici se ceartă cu tinerii “petrecăreţi” de Ali Molii pentru că anvelopele incendiate şi-apoi lăsate să se rostogolească, din cauza greutăţii mult mai mari, le strică gardurile grădinilor.
Tinerii de acum spun că, decât să mai piardă vremea confecţionând roţi de paie, mai bine „scapă” de o anvelopă căreia îi dau foc. „Arde mai mult şi scoate fum mai gros, aşa că e mai eficientă în a alunga spiritele rele decât roata de paie”, spun ei în glumă.
Varianta veche a sărbătorii
Etnologii hunedoreni spun că, pe vremuri, până ca, mai întâi, televizorul, apoi Internetul să pătrundă şi la sate, de Ali Molii se făcea, mai întâi, o enumerare a cuplurilor de tineri care erau gata de căsătorie. Astfel se întocmea agenda nunţilor din sat aşteptate pentru anul respectiv. Imediat după aceea, erau supuse “oprobiului public hazliu” fetele care amânau momentul căsătoriei. De acelaşi tratament aveau parte şi feciorii care evitau să pună “drăguţei” lor marea întrebare.
După ce erau epuizate toate numele tinerilor consideraţi gata de căsătorie, erau luaţi la rând, cu strigături “în cor”, mai toţi locuitorii satului. În ansamblu, într-un mod lipsit de ură şi patimă, strigăturile îi vizau pe cei consideraţi leneşi, beţivi, proşti, avari sau încrezuţi. Toţi aceştia erau, de fapt, “personaje” ale unor întâmplări petrecute cu un an înainte, evenimente care le-au scos în evidenţă defectele criticate apoi în seara de Ali Molii.