Motivele decăderii acestui sport: nu mai sunt copii, nu mai sunt antrenori, nu mai există voinţă.
Numărul fetiţelor care se apucă de gimnastică a scăzut înzecit. Cluburile s-au înjumătăţit.
Lipsiţi de motivaţii sportivă şi materială, antrenorii români pleacă în străinătate în valuri, contribuind, alături de antrenori din spaţiul ex-sovietic, la sporirea numărului d e reprezentative care au început să obţină medalii.
Aşa şi-a pierdut gimnastica feminină strălucirea.
Cinci ore de antrenament zilnic
O zi oarecare la Colegiul Naţional Sportiv "Cetate" Deva. Din sală nu se aude niciun ţipăt, niciun strigăt, doar zgomote înfundate. Sunt sunetele aterizărilor pe care le fac vreo 15 mogâldeţe, componente ale lotului naţional de junioare. Indicaţiile celor patru antrenori vin hotărâte, dar pe tonalităţi joase.
Fetiţele reiau fiecare element. Deşi au pierdut şirul, îl mai repetă o dată, pentru că ştiu că-l pot face mai bine. Antrenamentul durează două ore.
Începe la 11.00 şi se termină la 13.00. La 16.30 vine un alt antrenament, care durează aproape trei ore. Şi mai e mult până duminică, s i n - gura zi în care fetiţele de 11, 12, sau 13 ani pot lua o pauză.
"Înainte alegeam, acum lucrăm cu ce avem"
Antrenorul coordonator al lotului, Gheorghe Orban, nu-şi ia ochii de la fetiţele care muncesc. Spune că nu e mulţumit pe deplin, pe chip i se citeşte nostalgia după vremurile de altă dată.
Este însă unul dintre meseriaşii care lucrează deja de ani buni în fabrica de talente de la Deva, aşa că nu-şi permite să renunţe nicio clipă la un lucru: să spere.
"Înainte lucram cu ce alegeam noi. Şi aveam mult de lucru când venea vorba de ales. Acum lucrăm cu ce avem. Asta e diferenţa", îşi începe seria de explicaţii Gheorghe Orban. Pare uşor resemnat. "
Sunt aici din 1981, iar de loturile de junioare mă ocup de 17 ani. Pe vremuri făceam două serii de selecţii, primăvara şi toamna, iar la fiecare serie aveam cel puţin 200 – 300 de fetiţe care se prezentau. Făceam trei clase de a-l-a, adică 90 – 100 de fete, iar de acolo, încet-încet, tot cerneam în anii care urmau". La fel era în toate celelalte 9 centre din ţară. "Acum abia reuşim să facem o grupă de 10 – 15 fete în clasa I".
S-AU MUIAT
Psihicul de oţel al fetelor a dispărut
Cluburile din ţară sunt în disoluţie. Din lipsă de bani, antrenorii pleacă şi grupele se desfiinţează. În România, salariul unui antrenor este de 800-1.200 de lei, iar în Italia şi Franţa se pleacă de la 1.500-2.000 de euro la grupele de copii.
"Primim la lotul naţional şi fetiţe mai mici de 12 ani, ca să nu se piardă, pentru că rămân fără antrenor", explică Gheorghe Orban.
Antrenorul-coordonator observă diferenţe şi în ceea ce priveşte "materialul uman" între generaţii.
Fetiţele de acum nu mai au aceleaşi calităţi fizice şi pishice precum cele care se apucau de gimnastică în anii 80 şi 90: "O gimnastă duce o luptă permanentă cu corpul ei. Înainte nu prea aveam cazuri de întinderi musculare, dureri ale articulaţiilor. Acum apar încontinuu şi e vorba de alimentaţia dinainte de-a veni la noi. Apoi, unele fete se blochează psihic, ezită chiar în timpul elementului, ceea ce poate duce la accidentări grave. Înainte, unei asemenea gimnaste i-aş fi spus că ar fi cazul să se lase. Acum numi permit să mai fac asta".
V-AŢI SUPUNE COPILUL ACESTUI REGIM?
Programul unei gimnaste din lotul naţional de junioare
Lunea, marţea, joia şi vinerea:
6.30 – trezirea
7.00 – micul dejun
8.00 – 10.00 – cursuri şcolare
10.00 – 11.00 – pregătire artistică
11.00 - 13.00 – antrenament
13.00 – masa de prânz
13.30 – 16.00 – odihnă
16.30 – 19.30 – antrenament
Miercurea se derulează un singur antrenament, de la 9.00 la 12.00, iar de la 14.00 la 19.00 fetele sunt la orele de curs. Sâmbăta, de asemenea, este programat un singur antrenament, de la 9 la 12.
În perioadele premergătoare competiţiilor importante, au loc antrenamente şi duminica. O gimnastă de lotul naţional nu are vacanţă intersemestrială, în vacanţa de vară merge acasă o săptămână, perioadă urmată de un cantonament de refacere de 10 zile, la mare, iar de Crăciun, ajunge acasă trei sau patru zile.
Multiplă campioană mondială şi olimpică Maria Olaru, explică: "Am început în 1989 şi erau 1.000 de fetiţe la selecţie. Noua generaţie creşte în alte condiţii decât am crescut noi". Fetele de azi îşi doresc mai puţin să răzbată decât şi-au dorit ele.
"O gimnastă duce o luptă continuă cu corpul ei. Acum, fetiţele ezită în momentele-cheie, nu mai au acelaşi spirit de sacrificiu. Aici e diferenţa. Înainte lucram cu ce alegeam. Acum lucrăm cu ce avem.“
GHEORGHE ORBAN, antrenorul-coordonator al lotului naţional de junioare
RESURSELE SEACĂ ACCELERAT
La Olimpiada din 2020, România nu va mai avea sportivi
"Gimnastica nu este o disciplină la fel de spectaculoasă ca altele, să o practici din plăcere, la trecerea timpului. Perfecţiunea exerciţiilor cere o disciplină draconică, iar rezultatele acestor sacrificii apar după 4-5 ani de muncă asiduuă", spune directorul Colegiului Naţional Sportiv “Cetate" Deva, Adrian Liga.
Acesta adaugă că, în ultima vreme, se observă o schimbare de optică în ceea ce priveşte felul în care părinţii abordează problema sportului pentru copiii lor, numărul adulţilor interesaţi ca micuţii să facă sport fiind într-o uşoară creştere, însă golul înregistrat în ultimii 10–15 ani se va face resimţit şi la nivel olimpic în perioada următoare: "Puterea de convingere a părinţilor asupra copiilor s-a diminuat. În ce priveşte gimnastica, eu nu îmi fac griji pentru Olimpiada din acest an, nici pentru cea din 2016, ci pentru Olimpiada din 2020. Dar aici vorbim de o chestiune generală care îngrijorează întregul Comitet Sportiv Olimpic Român".
Gazetarul sportiv Nicolae Gavrea urmăreşte fenomenul gimnasticii încă din 1986 şi a identificat alte două motive pentru care gimnastica feminină a României nu mai obţine medalii: "Destrămarea URSS a adus în competiţie ţări ca Ucraina şi Belarus, care au pretenţii la medalii. Migraţia antrenorilor din fostul URSS şi din România către alte ţări face ca în peisaj să apară acum gimnaste bune care vin chiar şi din Republica Dominicană, de exemplu. Un exemplu este Adrian Stan, care a refăcut bazele gimnasticii în Marea Britanie".
România nu mai are nici supervizori în Federaţia Internaţională, ceea ce afectează punctajele din competiţii.
Recomandările noastre
