Până anul trecut, România cultiva anual sute sau chiar mii de hectare de porumb modificat genetic. ONG-urile spun că riscurile pentru sănătatea românilor rămân, în ciuda reducerii suprafețelor cultivate
În prezent, o serie de voci pledează pentru cultivarea organismelor modificate genetic. „Știu sigur că toți agricultorii mari vor să cultive soia modificată genetic. Problema este că noi o mâncăm, este liberă la consum, dar nu este liberă la cultivare”, spunea recent Nini Săpunaru, președintele Comisiei pentru agricultură din camera Deputaților. Agricultorii români au renunțat să mai cultive porumb modificat genetic MON810, singura plantă modificată genetic aprobată pentru cultivare în UE. Suprafața cultivată cu acest soi de porumb s-a redus drastic, de la 770,7 hectare, anul trecut, la doar 2,5 hectare, în 2015.
Organizațiile nonguvernamentale avertizează, însă, că efectele cultivării organismelor modificate genetic asupra mediului și oamenilor încă nu sunt pe deplin cunoscute și pot persista încă mult timp după încetarea cultivării plantelor.
Un studiu realizat în Austria și publicat în 2008 a demonstrat faptul că, în urma consumului de porumb modificat genetic (NK63 x MON810) a scăzut fertilitatea la cobai, precum și greutatea și mărimea acestora. Iar problema cu
Birocrație mare, producție slabă
Numărul cultivatorilor de porumb MON810 s-a redus de la 58, în 2008, până la unul singur, anul acesta. Care este explicația? Pe de o parte, este vorba de birocrația la care sunt supuși cultivatorii, în condițiile în care prețul producției este la fel cu cel al culturilor tradiționale, spun oficialii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). „Fermierii care au optat să cultive porumb modificat genetic trebuie să se supună unor reguli stricte, cum ar fi: autorizarea, declararea locaţiilor suprafeţelor cultivate şi a producţiilor reali zate, a destinației producției, precum şi respectarea măsurilor de coexistenţă faţă de celelalte tipuri de culturi de porumb învecinate - printre care o distanță de izolare de 200 metri faţă de acestea, depozitarea separată a producției, etichetarea acesteia precum şi alte reguli pentru asigurarea trasabilităţii producției”, au declarat reprezentanții MADR, pentru EVZ.
Pe de altă parte, porumbul MON 810 este un soi cu o producție slabă comparativ cu soiurile tradiționale, fiind rezistent la atacul sfredelitorului porum bului, un dăunător care, însă, nu prezintă un mare pericol în România, spun reprezentanții Centrului de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic InfOMG. „Agricultorii români preferă soiurile tradiționale adaptate și productive, care îndeplinesc cerințele de gust”, ne-a declarat Ramona Duminicioiu, președintele InfOMG.
Cultivăm porumb și pruni modificați genetic
Astăzi, pe lângă cele 2,5 hectare de porumb MON810, „singura activitate de cercetare/ testare a plantelor modificate genetic în Romania este desfășurată de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița care experimentează, pe o suprafață de 1.200 mp, prunul modificat genetic”, ne-au declarat reprezentanții Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
Și acesta ar putea fi doar începutul, deoarece, în anii care urmează, e posibil ca România să cultive noi organisme modificate genetic. La Bruxelles, se discută despre autorizarea cultivării a trei noi soiuri de porumb modificat genetic.
Risc sau siguranță?
În cazul plantelor modificate genetic polenizate cu ajutorul insectelor, cum este porumbul, MADR admite că, în lipsa unei distanțe de 200 metri față de culturile modificate, „se pot impurifica culturile de porumb învecinate”. Astfel, culturile tradiționale și ecologice pot fi contaminate, adică impurificate genetic, prin polenizare, din cauza vântului sau a insectelor, se arată și într-un raport al InfOMG. Autorii documentului afirmă că distanța necesară dintre culturi stabilită prin lege nu se bazează pe studii, fiind doar „o apreciere întâmplătoare a autorităților”.