Județul Storojineț, așezat la granița dinspre Polonia, era unul dintre cele cinci județe ale Bucovinei.
A fost creat de austrieci, după răpirea Bucovinei (1775). Istoria să gravitează, în sec XV și XVI în jurul deselor conflicte armate cu Polonia, - în special acela provocat de Pocutia vecină.
În cuprinsul acestui județ se află Dumbravă Roșie, pădure de stejari răsărită din ghindă semănată din porunca lui Ștefan cel Mare, pe locul arat de cei 10.000 poloni prinși și înjugați de el după lupta de la Codrii Cosminului (1497).
Orașul Vijnita este leagănul familiei Tăutul, ai căror membri - printre care legendarul logofăt - s-au ilustrat dintre boierii Moldovei.
Județul are, după rezultatele provizorii ale recensamântului general al populației din 29 decembrie 1930, un număr de 169.518 locuitori.
La dată de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului a fost de 182.472 locuitori.
Județul Storojineț cuprinde două regiuni deosebite : Valea Ceremusului și Valea Siretului. Ceremusul, apă limpede de munte, în tot cursul său formează hotarul țării noastre dinspre Polonia și se varsă cu toată apa adunată de pe la pâraie în Prut.
Citește și România interbelică. Județul Cernăuți, istorie în date și imagini
În schimb, Șiretul atrage spre sine toate pâraiele ce izvorăsc din munții Bucovinei, situați la est de râul Ceremuș. Valea Ceremusului tinde de la sud la nord, iar cea a Siretului coboară de la vest spre est.
Teritoriul județului este cuprins în cea mai mare parte de munți. Numai regiunea din jurul Storojinețului posedă sol fertil. Din această cauza gospodăria județului, în ce privește cerealele, est deficitară. Alimentele trebuiesc importate, în timp ce lemnul se exportă.
Huțanii
În valea Ceremusului locuiesc Huțanii, o populație care astăzi vorbește limba slavă. Originea lor nu e cunoscută.
Cercetătorii îi prezintă drept Tătari, înruditi cu vechii Uti sau Tătari românizați, care în urmă au fost slavizati.
La fel s-ar putea susține că ei sunt o enclavă de popor mongol, părăsit aici de Tătarii năvălitori. Însusi numele Ceremuș este tătăresc, derivând de la neamul mongol zis Ceremusli.
Teoria după care Huțanii au vorbit odată româneste își poate găși justificarea în marele număr de cuvinte românesti întâlnite în limba lor.
Prezența Huțanilor în valea Ceremusului nu se constată înainte de sec al XVIII-lea. Astfel, documentele istorice sunt contrare unei vechimi prea mari a Huțanilor în Bucovina. Ei au apărut, venind din munții Maramureșului și ai Galiției, luând în arendă munții mănăstirii Putna.
În urmă reformei din 1849 au devenit stapâni pe locurile ocupate de ei mai întâi.
Portul lor se deosebește mult de cel al populației din restul Bucovinei. Predomină culoarea roșie.
Familiile românești
În valea Siretului populația este româneasca. Cultivă aproape exclusiv agricultură, când nu preferă să lucreze la fabricile de cherestea sau să practice păstoritul. Satele Bănila, Ciudeiul și Ropcea se găsesc în centrul solului fertil.
O tradiție culturală, în adevărate ei accepțiune, nu există, considerându-se eterogenitatea etnică și caracterul eminamenate rustic al poulației. Totuși, nu putem omite faptul că un număr însemnat de familii românești sunt originare din județ.
Din satul Jadova e originară familia Goian, reprezentanții căreia se întâlnesc adesea ocupând dregătorii importnte în Moldova.
Iordanestii au fost satul familiei Hașdău. Din Pătrăuți a pornit pe vremuri familia Turculeț, care în secolul al XVII-lea a jucat un mare rol în armata poloneză.
Satul, astăzi orașul Vișnița, este creația familiei Tăutul, care este des menționată în istoria Moldovei, unde s-a distins prin destoinicie și curaj. În satul Davideni petrece astăzi geneologistul Sever Zota, care în fermecătorul său castel caută liniște după o viață plină de muncă și de creație științifică.
În Storojineț, capitală județului, se găsește conacul lui Iancu Flondor, care n-a fost numai un mare luptător în vremuri de răstriște, ci președintele constituantei care a votat unirea Bucovinei cu România.
Citește mai MULT pe Evenimentul Istoric