EXCLUSIV. Ştefan Bănică a lansat, în urmă cu o săptămână, "Gustul dragostei", un nou single extras de pe albumul "Super-love", în care iubirea a fost cuvântul de ordine. Piesa va fi promovată cu un nou videoclip.
Dincolo de zvonuri şi de intrigile mondene în care a fost implicat, Ştefan Bănică rămâne un artist şi un romantic incurabil, din al cărui punct ce vedere dragostea este permisă la orice vârstă, chiar dacă nu a fost descoperită până acum o formula ei magică. În calitatea de actor şi persoană publică, el vorbeşte pentru EVZ despre misiunea caritabilă a artei teatrale, dar şi despre celebritate şi superficialitatea mondenului de azi.
EVZ: Pe 28 martie, la Teatrul Naţional Bucureşti, veţi juca spectacolul de teatru "Desculţ în parc" în cadrul Campaniei Naţionale "Artiştii pentru Artişti". Ce ne poţi spune despre acest eveniment? Ştefan Bănică Jr.: Spectacolul "Desculţ în parc" se va juca luni, 28 martie, ora 19:30, la Bucureşti, Sala Mare a Teatrului Naţional, în cadrul Campaniei Naţionale "Artiştii pentru artişti", organizată de UNITER împreună cu teatrele din ţară, cu scopul strângerii de fonduri pentru artiştii vârstnici cu probleme de sănătate. Sumele obţinute din vânzarea de bilete se donează în Fondul de Solidaritate Teatrală.
Mă bucur că, alături de colegii mei din distribuţia piesei “Desculţ în parc", pot da o mână de ajutor actorilor mai în vârstă, care, din păcate, au probleme de sănătate sau financiare, prin fondurile strânse din vânzarea biletelor. Nu e un secret pentru nimeni că salariile în teatre sunt la limita subzistenţei şi nici că unii dintre oamenii care şi-au dedicat viaţa scenei, chiar după 40 sau 50 de ani de carieră, nu au din ce trăi. Aşa că iniţiativa UNITER în acest sens mi se pare binevenită.
Continui succesul pe care l-ai repurtat cu "Super-love" cu un nou posibil hit. Ce inseamna "Gustul dragostei", noul tau single? E frumos când te îndrăgosteşti, indiferent de vârstă, e un sentiment de prospeţime, de noutate şi cel mai frumos e atunci când reuşeşti să păstrezi această prospeţime. Nu ştiu dacă există formule magice în acest sens, dar asta ar fi ideal. Dragostea face parte din viaţă, iar, cu trecerea timpului, nu ştii în ce punct ajungi, n-ai nici o certitudine. Şi atunci, pe tot acest drum, trebuie să încerci să păstrezi ceea ce ai câştigat.
Urmează şi un clip? Care este povestea lui? Da, urmează să filmez zilele acestea un videoclip pentru cântecul "Gustul dragostei". E o poveste simplă: ies afară într-o dimineaţă însorită la o mică plimbare, iar pe parcursul acestei plimbări întâlnesc tot felul de situaţii de viaţă obişnuite, cu oameni obsinuiti, care sugerează dragostea în diverse ipostaze. Noutatea în realizarea acestui videoclip ar fi modalitatea de filmare, însă va las să descoperiţi asta la momentul potrivit.
Vei promova, pe rând, fiecare dintre piesele albumului "Super-love"? Nu pot să le promovez decât în concertele mele, e aproape imposibil să le poţi promova pe toate pe radiouri sau să faci videoclipuri pentru toate piesele de pe album, ţinând cont de faptul că sunt 12 piese. Pentru asta ar trebui să vinzi atât de multe exemplare încât să permită finainciar casei de discuri să transforme toate piesele de pe album în videoclipuri. Nici nu ştiu dacă a existat cineva, în afară de Michael Jackson, în perioadă sa de glorie, care să fi făcut aşa ceva. De obicei, se promovează 2-3 single-uri de pe un album, care, în cel mai bun caz, beneficiază şi de videoclip.
Vorbesc de ceea ce se petrece în România. Vânzările de albume pe suport fizic au scăzut considerabil în toată lumea din cauza copierii, descărcării ilegale, de cele mai multe ori, de pe internet, iar la noi în ţară a ajuns un lux să poţi vinde un număr de câteva mii de unităţi, din păcate. De aceea, la premiile Radio România Actualităţi, am mulţumit în mod special acelei categorii rare de public care încă mai cumpără discuri şi arată în felul acesta respect faţă de artist şi muncă lui.
Sunt ani buni de când umpli sălile de spectacol. Concertele tale de Crăciun pot fi numite deja tradiţionale. Care este secretul longevităţii cântăreţului Ştefan Bănică? Am mai spus lucrul ăsta, nu cred în reţete de succes. Ca să vă spun sincer, în nici un an nu mă bazez pe succesul pe care l-am avut în anul precedent şi nu am siguranţă, şi nu mi-o poate da nimeni, că în anul în care cânt concertele vor fi sold-out. Sigur că mă bucur enorm când se întâmplă aşa şi când ştiu că, de cele mai multe ori, realitatea la concertele româneşti, care se anunţa sold-out, nu corespunde întotdeauna adevărului, şi anume, la multe concerte, mai ales la Sala Palatului, sold-out-ul este asimilat cu vreo 2000 şi ceva de bilete vândute, iar restul de 1000 şi ceva sunt invitaţii.
Mi s-a întâmplat şi mie lucrul asta în 2001, dar de atunci şi până în prezent sălile au fost arhipline numai din vânzări de bilete, ceea ce mă onorează şi îmi da o responsabilitate uriaşa faţă de oamenii care plătesc şi au aşteptări mari în privinţa spectacolului. Anul acesta împlinim 10 ani de când concertăm în fiecare an de Crăciun la Sala Palatului, iar această continuitate este cel mai frumos dar pe care mi-l puteau oferi aceste concerte.
Anul acesta, pe 7 şi 8 martie, am reuşit să fac ceea ce mi-am propus de mult, două concerte unplugged cu unele dintre cântecele mele compuse de-a lungul anilor, care nu au avut şansa de a fi promovate pe radiouri şi nici de a fi transformate în videoclipuri, dar şi piese consacrate cântate în variantă acustică.
Aceste spectacole au fost dedicate în mod special femeii, ţinând cont că au avut loc pe 7 şi 8 mărite, la Circul Variete Globus din Bucureşti şi au fost total diferite faţă de show-urile mele de Crăciun. Am şi spus la începutul spectacolului, "asta seară - fără ecrane uriaşe, fără efecte speciale, fără balet, doar muzică, noi şi voi!" şi aşa a fost. O atmosferă extraordinară, un public fantastic şi, cu siguranţă, o experienţă pe care aş repeta-o oricând, punând astfel bazele, sperăm, unei noi tradiţii.
Când şi ce a declanşat pasiunea pentru muzică? A avut şi Seniorul Ştefan Bănică un cuvânt de spus în acest sens? Pasiune pentru muzică a existat dintotdeauna, dar nu m-am gândit neapărat să o transform într-o meserie. Ea s-a dezvoltat în momentul în care nu am mai făcut atât de des filme, lipsindu-mi contactul cu un public numeros. Dar mereu am considerat că muzica face parte din meseria de actor, aşa cum a fost şi în cazul tatălui meu, doar că eu am dezvoltat mai mult această latură, compunându-mi singur cântecele şi scriindu-mi textele.
Albumul "Super-love" a fost parte integrantă a unei campanii ce s-a desfăşurat pe site-ul meu până în decembrie 2010, o campanie care a oferit premii substanţiale. De curând, în cadrul Galei Premiile Radio România, albumul “Super-love" a fost premiat pentru “Cel mai bun album pop al anului", dar şi pentru “Cel mai bun interpret".
Deşi au fost unele încercări din partea presei tabloide de a-ţi asocia numele cu unele scandaluri mondene, ai reuşit să te detaşezi cu eleganţă de fiecare dintre ele şi, mai ales, ai reuşit să protejezi familia de efectele zvonurilor. Cât de importante sunt discreţia şi detaşarea pentru tine? Nu-mi place să confund profesia cu viaţa mea particulară. Continui să cred că oamenii care vin să mă vadă, vin pentru ceea ce fac pe scenă, şi nu pentru ceea ce se scrie vizavi de viaţa mea privată. E normal să-mi apăr familia, în special copiii, care nu sunt persoane publice şi care, potrivit legii, trebuie protejaţi din motive lesne de înţeles.
În cele mai multe cazuri, în ceea ce mă priveşte, aceste scandaluri au fost inventate sau create artificial, autorii articolelor respective neputând să aducă nici o dovadă reală, rămânând doar la nivelul de zvonuri. Dacă un zvon vi se pare suficient pentru a fi un articol de ziar, atunci de ce ne miră că o fată oarecare, care se dezbracă, devine vedetă? Am mai spus asta şi o repet, îmi asum rolul de persoană publică, dar în momentul în care se depăşeşte o anumită limită, apelez, în mod firesc, la instanţa judecătorească pentru a-mi proteja drepturile şi familia.
Cu toate că ai afirmat în repetate rânduri că nu îţi asumi numele de vedetă, notorietatea şi percepţia publicului par să te contrazică. Cum explici tu a fi vedetă în România şi mondenitatea? Am să încerc să explic cât se poate de clar cum stau lucrurile. Înainte de Revoluţie, vedetele proveneau, în mod special, din domeniile artistice - film, televiziune, spectacole, muzică -, procentul majoritar fiind alcătuit din actori şi cântăreţi. Înainte nu exista moda ca omul de televiziune - moderatorul, pezentatorul - să fie asimilat neapărat cu o vedetă. După Revoluţie, televiziunea a căpătat din ce în ce mai mare amploare. Mai întâi oamenii politici au fost transformaţi în "vedete" peste noapte, apoi prezentatorii de ştiri, de meteo, de concursuri, iar, în prezent, oricine are anumite calităţi fizice şi-şi pune viaţa personală şi aventurile amoroase pe tapet în faţa telespectatorilor, e considerat "vedetă". Termenul este total demonetizat.
După părerea mea, în show-business-ul autohton există foarte puţine vedete reale, le poţi număra pe degete, iar restul le poţi numi persoane publice sau, îngăduitor, starlete, aşa cum se numesc şi fetele care umplu plaja de la Festivalul de film de la Cannes, încercând să atragă atenţia publică cu orice preţ. Şi atunci e clar că a fi vedetă în România, vorbind de un procent semnificativ, n-are nici o legătură cu valoarea în domeniul în care activezi, dacă există vreun domeniu.
Cum ar fi viaţa ta fără muzică? Mult mai săracă, mult mai lipsită de culoare, dar cred că muzica e importantă în viaţa fiecăruia dintre noi, indiferent dacă profesăm în domeniu sau doar consumăm, pentru că muzica ne exprimă pe noi înşine, emoţiile, stările noastre, bucuriile, frustrările.
Ce urmează după "Super-love"? Probabil, la o distanţă de 7 ani faţă de primul material de aces gen, vom scoate al doilea dvd din concertele de Crăciun de la Sala Palatului, care va aniversa, practic, cei 10 ani de tradiţie şi continuitatea acestor concerte.