Statui de eroi și scandaluri diplomatice. Gesturile de unire și independență nu se fac doar diplomatic, militar sau politic. Au loc și acțiuni culturale care le preced. Uneori, se lasă cu scandal diplomatic.
Figurile eroice ale domnitorilor Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, imortalizate pe statui au ajuns obiect de scandal.
Statui de eroi: Mihai Viteazul - 8 noiembrie 1874, București
Mihai Viteazul s-a bucurat de o posteritate excepțională. Grație lui Nicolae Bălcescu, istoriografic vorbind, Mihai Viteazul a beneficiat de un cult al eroului unificator. Așa se face că, luptând pentru independență, intelectualitatea bucureșteană dar și românească în general. a considerat necesară ridicarea unei statui dedicate acestui domnitor.
Încă de pe la 1870-1871, încep să se facă demersurile, adică o colectă, căutarea unui sculptor, planuri privind soclul, inscripția, statuia, calul (va fi o statuie ecvestră). După găsirea sculptorului, când lucrările erau avansate, s-a pus problema amplasării și dezvelirii statuii. Evident, România încă aflată sub suzeranitate otomană, a avut de înfruntat opoziția Porții Otomane.
Cum să nu fie un gest de independență, înălțarea unei statui a unui domnitor-erou care a administrat otomanilor, în epocă de relativă glorie medievală câteva înfrângeri? În cele din urmă, nu fără scandal, statuia s-a inaugurat de ziua de nume a marelui domnitor, la 8 noiembrie 1874, vis a vis de Universitatea din București.
Statui de eroi: Ștefan cel Mare - 6/18 iunie 1883, Iași
Suntem după recunoașterea Independenței României, în anul 1883. La București, Eminescu va avea primul atac de alienare mintală. Deja tratativele pentru un tratat cu Imperiul German erau într-o fază avansată. La putere, era Guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu. La Iași, în fața Palatului Administrativ, trebuia să se inaugureze o statuie a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Inauguarea are loc la 5/17 iunie 1883, la Iași, la locul stabilit. Au participat Regele Carol I, Primul Ministru Ion C. Brătianu și alte notabilități. Totul decurge fără incidente, numai că, a doua zi, pe 6/18 iunie 1883, ieșenii țin să cinstească înaltele oficialități sosite în Capitala Moldovei, Senatorul Petre Grădișteanu, veteran liberal încă din vremea Coaliției de la Mazar Pașa ține și el un discurs, de fapt un toast. Toastul se ține la marele banchet organizat la Teatrul Național din Iași.
Senatorul Petre Grădișteanu a spus că din coroana marelui Ștefan, lipsesc nestemate și îi ura Regelui ca acesta să le recapete. Evident, imediat spionii austro-ungari au raportat aluzia la Bucovina. Austro-Ungaria a protestat, mai ales că de față era Regele Carol I și a amenințat cu ruperea relațiilor diplomatice. În plus, Regelui Carol i se spusese „Regele românilor” nu „Regele României”, fapt ce a fost iarăși receptat ca o jingire adusă Împăratului Franz-Josef.
Epilog
Partea austro-ungară a cerut dezmințiri și scuze publice din partea Guvernului de la București. În cele din urmă, incidentul a fost stins și tratativele diplomatice s-au concretizat în încheierea Tratatului secret cu Tripla Alianță din 18/30 octombrie 1883.