În noaptea de marți spre miercuri, Donald Trump a rostit primul său discurs despre Starea Uniunii în fața camerelor reunite ale Congresului, în prezența unor invitați speciali care au fost gratulați și au fost anunțați ca eroi în cadrul discursului.
Așa cum a fost inedit în modul de a duce o campanie electorală, tot astfel Trump s-a dovedit special în modul de a conduce SUA și tot așa a arătat și discursul său despre Starea Uniunii. Fidel abordării America First, discursul său a devenit unul profund egocentric și al excepționalismului american, în care doar locurile de muncă, fericirea americanului de rând, creșterea salariilor, reducerea taxelor și politica de imigrație restrictivă au fost în prim plan.
Practic, Donald Trump a avut 90% din discurs dedicat situației interne, iar din această parte peste jumătate despre realizări și întâmplări din mandatul său, care-i justifică politicile. O formulă de auto-promovare fără precedent, criticată pe scară largă de comentatori prin excesele sale de superlative și optimism și printrun număr de fapte evocate neconforme cu realitățile, sau care ascundeau, de fapt, cifre care, comparativ, arătau un trend exact opus celui subliniat de către Președintele american. Însă un excelent exercițiu de imagine, cu toată bogăția de epitete și laude aduse propriei administrații.
În sală au fost prezenți numeroși eroi americani. Donald Trump a vrut ca, la fiecare secvență a raportului său, să poată prezenta pe cineva care a profitat, care a ajutat, care s-a remarcat, oameni în carne și oase, care sunt proba vie că politicile pe care le face America sunt pentru ei. Și fiecăruia i-a adus omagiu, pe toți i-a remarcat, iar în unele cazuri i-a utilizat pentru a spune Congresului ce să facă în viitor pentru a rezolva o problemă sau alta, o situație sau alta.
Chiar și pe componenta de securitate, altfel una aflată în prim planul interesului și atenției americanului mediu, referințele au fost sărace, ca și cele care discută poziția Americii în lume. Au dispărut din discurs referirea la responsabilitățile globale ale SUA, la rolul pe care l-ar avea, eventual, în lume, la opțiunile de restabilire a păcii și soluționarea conflictelor.
A dispărut și orice referire la securitatea americanului care circulă pe diferitele meridiane ale lumii, din nou o responsabilitate constituțională a statului american. Ba chiar și referințele la adresa terorismului au avut mai degrabă legături cu imigrația și acțiunile statelor ostile.
Componenta externă, de securitate și apărare, este tributară spațiului acordat de către Președintele american. Totuși, după Strategia de Securitate Națională – care nu a fost însă apărată în public de către Președinte – este pentru prima oară când Donald Trump atacă frontal Rusia și China. În documentul Strategiei, Rusia este dușman, rival, inamic, competitor deopotrivă, iar China este o amenințare pe linia subminării regulilor economice și comerciale, dar și al respectării dreptului de proprietate intelectuală.
De această dată, lanțul de problematici externe conține regimuri ostile, grupuri teroriste, și rivali precum China și Rusia – în această ordine – ultimele fiind o provocare la adresa intereselor noastre, la adresa economiei și a valorilor.
Ridicarea sechestrului bugetar pentru cheltuielile de apărare de către Congres a fost tema utilizată pentru a susține nevoia de instrumentar pentru a avea capabilitățile necesare în aceste confruntări. Reconstrucția arsenalului nuclear pentru descurajare, terorismul ISIS și Al Qaeda – și inversarea deciziei Obama de a închide Guantanamo – luptele din Afganistan după noi reguli de angajare și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului Israel au fost temele discursului și politicilor SUA în lume.
La acest punct, atât ONU(în subsidiar), cât și statele care au votat rezoluția împotriva SUA (128 pentru, doar 9 voturi împotrivă și 35 de abțineri) au fost amenințate că vor plăti prețul, prin neacordarea ajutorului militar și umanitar al SUA către aceste state. Din păcate, între ele se numără Pakistanul, Irakul, Iordania, Egiptul – acolo unde SUA însăși are interes în a sprijini lupta împotriva terorismului și asistența pentru aceste state. Iranul, Venezuela, Cuba și Coreea de Nord au fost declarate explicit dușmani ai SUA pe diferite motive, dictatura și proliferarea nucleară fiind principalele remarcate în discurs.