Tudose își caută proptele în afară. Ca să nu pățească vreun „firmanus interruptus” ca nefericitul Grindeanu, premierul pupă zelos papucul sultanului.
Din poziția stând pe labe, cu limba atârnând disponibilă, ochii săi umezi cată slugoși spre înălțimea stăpânului, încercând să-i ghicească orice gând și să-l împlinească înainte de a se preface în poruncă. Gudurel ambiționează să fie cel mai bun prieten al Bruxelles-ului, astfel încât Luminăția Sa să nu mai caute javră de schimb.
Așa se face că, acoperit de hărmălaia politică, a trecut neobservat un proiect de lege guvernamental parșiv ca un pupat în fund: companiile de stat și private cu peste 50 de angajați vor fi obligate să angajeze un „expert în egalitatea de șanse”. Potrivit proiectului de lege, printre atribuțiile „expertului” se numără următoarele: „Elaborează planuri de acțiune privind implementarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați în care să fie cuprinse cel puțin: măsuri active de promovare a egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și eliminarea discriminării directe și indirecte după criteriul de gen, măsuri pentru prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă, măsuri privind egalitatea de tratament în ceea ce privește politica de remunerare, promovarea în funcții și ocuparea funcțiilor de decizie.” Bun venit în cel mai sinistru coșmar al Corectitudinii Politice! Pentru cei neobișnuiți cu păsăreasca bruxelleză, atragem mai întâi atenția asupra cuvântului „gen” (întrebuințat în sintagme precum „discriminare de gen”, „egalitate de gen” etc): acesta este total diferit de „sex”. În vreme ce sexul reprezintă datul anatomic cu care se naște un om, genul desemnează „aspirațiile sale identitare”. Astfel, Corectitudinea Politică ne învață că omul nu trebuie să fie prizonierul sexului fizic ci să „îmbrățișeze” genul care i se pare potrivit personalității sale. Spre deosebire de sex, genul este determinat de mediul în care un om crește, este educat, se dezvoltă. Testicolele sau pilozitatea sunt ultimele obstacole care să împiedice o ființă umană să se declare Femeie. Sau Neutru. (Mai multe state occidentale au recunoscut deja „al treilea gen”.) Trebuie subliniat că „alegerea genului” nu este una definitivă: dat fiind că omul trece prin mai multe etape de dezvoltare de-a lungul vieții, el poate hotărî că vechiul gen nu i se mai potrivește și opta pentru unul nou. La sfârșitul lunii trecute, Federația Femeilor din Quebec și-a ales președinta: Gabrielle Bouchard este un transsexual, fost bărbat care acum își spune femeie. Ea/el militează pentru scoaterea cuvintelor „mamă” și „maternitate” din vocabular, deoarece și bărbații vor naște: „Poate că părintele acela, persoana care va naște, poate că va avea barbă sau poate că va avea vocea groasă.”
Corectitudinea Politică postulează că societatea și noi toți trebuie să fim foarte grijulii față de aceste frământări (pe care, grăbiți, am fi tentați să le numim „țicneli”). Tocmai de aceea este nevoie de asemenea „experți”, un fel de reîncarnări ale comisarilor politici bolșevici. După cum se observă în paragraful citat, „expertul în egalitatea de șanse” (aidoma vechiului secretarul de partid), are dreptul să se amestece în toate treburile companiei, chiar dacă aceasta are capital privat: inclusiv în politica de salarizare, de promovare și de ocupare a funcțiilor de conducere. Celor tentați să ia în râs proiectul, să-l trateze „à la dambovitsenne” („nu merg la noi de-astea” sau „ne facem și noi că îl aplicăm”), le atrag atenția că așa vorbeau cu câțiva ani în urmă și de căsătoriile homosexuale, iar astăzi puterea sfidează legea și voința populară, de a organiza un referendum, în timp ce Curtea de Justiție a UE nu este departe de a obliga România să accepte mariajele unisex. Este, probabil, exact ceea ce Iohannis, Dragnea și comp. așteaptă, pentru a scăpa de povară.
Experiența occidentală ne arată că următorul pas după legalizarea „expertului de gen” va fi impunerea „cotelor de gen”. Aceasta înseamnă un nivel minim de prezență a femeilor (în unele țări și a altor minorități) pe diversele paliere de luare a deciziei. Norvegia a fost prima țară din lume (în 2005) care a introdus „cote de gen” obligatorii pentru conducerile companiilor (dacă o companie nu se supune, este închisă!) A fost urmată de Italia, Franța, Germania etc. Vocile patronilor, indignați că li se dictează ce să facă cu și pe banii lor, au fost repede înăbușite de pumnul ridicat al noii revoluții marxiste. Veșnică pomenire egalității de șanse, libertății pieței muncii, liberei concurențe, competenței! În mascaradele de concurs pentru ocuparea unui post, femeia (sau persoana care se declară așa) va fi privilegiată în fața bărbatului, ca odinioară cei cu „origine sănătoasă” în fața „chiaburilor”. Capitalismul a devenit Capitulism!
Nota Bene: Aberația „egalității de gen” depășește cu mult limitele imaginației omului sănătos. Mediile universitare din multe țări impun „cotele de gen” inclusiv la bibliografiile lucrărilor științifice și cursurilor academice. Acum câteva săptămâni, la Universitatea din Lund (Suedia) s-a iscat un scandal monstru: istoricul și politologul Erik Ringmar abia a reușit să ajungă pentru cursul său la 15%, referințe bibliografice ale unor lucrări semnate de femei. Mult prea departe de cota obligatorie de 40%. Drept care conducerea universității s-a apucat să-i recomande lui Ringmar ce autoare să citeze în cursul său. Refuzul de a se conforma al istoricului a stârnit un scandal uriaș, care a trecut Oceanul, dat fiind că unul din numele recomandate de rectorat este cel al aprigei promotoare a Teoriei Genului, americanca Judith Butler. Cum Ringmar însuși este un simpatizant al Stângii, totul s-a transformat într-o păruială transatlantică neo-marxistă. Dumnezeu nu bate cu parul!