„Evenimentul zilei” va propune sa va amintiti sau sa descoperiti povestea decreteilor.
Printr-o succesiune de interviuri si anchete, vrem sa reconstituim o bucata de istorie, sa punem fata in fata dovezile din arhive si marturiile oamenilor.
De ce acum?
Pentru ca primii decretei, care implinesc anul asta 40 de ani, sunt la apogeul puterii lor creatoare. Educatia comunista le-a dat disperarea cu care s-au aruncat acum 17 ani in munca si in construirea capitalismului. Unii sunt in „Top 300”, altii au afaceri proprii sau detin pozitii-cheie in multinationale. Cativa au reusit sa scoata capul si in politica, si multi au emigrat.
Pentru ca tot anul asta decretelul Cristian Mungiu a castigat Palm d’Or la Cannes cu „4 luni, 3 saptamini si 2 zile”, un film din care lumea a mai aflat o data despre ce insemna sa te nasti in Romania lui Ceausescu.
Pentru ca acum copiii nostri sunt la varsta la care ar trebui sa afle ce a insemnat pentru noi comunismul si sa nu mai accepte vreodata repetarea povestii.
Va provocam sa va spuneti si voi povestea, oriunde v-ati afla (la adresa decreteii@evz.ro), ca sa reconstituim impreuna puzzle-ul decreteilor.
"A fost greu, tare greu"
Nu ma consider "decretica" desi sunt nascuta in '68.
Stiu ca mama m-a dorit, iar doctorul ei ginecolog se bucura ca mai vede si o femeie care isi doreste sarcina. Dorinta ei a fost sa aiba doi copii...
Nu a fost greu pentru noi ci pentru cei care ne-au facut mari. Noi doar am invatat (mai bine caci eram multi la examene) si am trait....cum era atunci: GREU si CENUSIU! Imi aduc aminte ca era foarte frig in casa, ca nu aveam lumina sau gaze cu orele, ca mama ne facea acele conserve chinezesti de carne tocata in toate felurile. Si snitel, si musaca. Cred ca numai prajitura nu facea din ele.
Stateam la cozi caci... se baga ... malai la "Potcoava" sau ulei la "Stejaru'", sau hartie igienica, sau zahar, sau...
Duminica, mergeam la bunici, la prinz. Branza era luata dupa o coada de 4-5 ore, laptele din clatite sau faina.... Astea erau discutiile... Ai mei faceau schimb: dadeau benzina (pe ratie) contra carne. Cu frica, sa nu fie prinsi, caci se intra la puscarie. M-am pregatit pentru trepte sau intrarea la facultate. Aveam deja calculator cu celule solare. Dar... nu aveam lumina, iar la lumanare nu functiona. Asa ca tata a adus in sufragerie bateria de la masina si a legat un fir lung cu un far pus deasupra lampii. Aveam lumina, dar era frig, frig.
Vecinii urcau pe scari chiar daca aveam lumina. In lift puteai ramine cu orele asa ca ... toata lumea facea sport... Seara se asculta "Europa libera". Cu VEF-ul pe calorifer, caci numai acolo se auzea bine. Seara de seara: N.C. Munteanu, Monica Lovinescu. Cand incepea programul, ai mei nici nu mai suflau. Nu mai aveau urechi decit pentru “Actualitatea romaneasca”.
A fost tare, tare greu.
Am iesit in strada in decembrie '89 si am avut norocul sa ma intorc acasa sanatoasa.
Acum imi cresc un copil cu bunele si relele din societatea noastra. Ma bucur ca ii pot face suc proaspat de portocale, ca are unt, oua, friptura... ca putem calatori "afara". Ii povestesc cum a fost si il chem sa vada la TV documentare.
Si poate el va avea un trai decent. Aici sau.. in alta parte... Gabi D., inginer, Bucuresti
Cititi si