Adela Chirică are 34 de ani și este o luptătoare. Postarea de pe blogul personal, în care femeia își strigă durerea și frustrarea, te răscolește
O redăm integral:
De mâine începe bâlciul iar… În fiecare an, în fiecare vară, același coșmar… Pregătirea dosarului de handicap pentru Davis! În fiecare an ducem acest maraton care înseamnă spital, internare, evaluări, terapeuți, adunat fiecare externare din spital și toate pentru a arăta că nu, Davis tot nu s-a făcut bine. Nici anul ăsta… Și nu se va face bine nici anul viitor, și nici peste….ani… Pentru că de o boală genetică și incurabilă, nu te faci bine niciodată! Dar cui să îi pese? Statului român, în niciun caz! Lui îi place să ne umilească an de an, să ne pună să alergăm ca nebunii cu copiii în brațe ca să constate el dacă s-a făcut bine sau nu și dacă mai merită și anul acesta gradul grav de handicap! După acest maraton urmează comisia în septembrie, care trebuie să îl evalueze! Și care să îmi spună iar că pare mai bine anul acesta, poate nu mai e cazul de gradul grav la noi… Iar eu să le explic a suta oară că e un cerc vicios. Și ca el să fie bine, eu trebuie să am bani! Să am bani de medicamente, de dietă, de terapii și meditații… Pentru că, dacă le-aș opri, nu ar mai fi bine niciodată… Și aș muri cu ei de gât! Atâta umilință câtă înghițim în această perioadă, nu înghițim tot anul… De ce tu, statul român, ai plăcerea asta macabră, să ne pui în genunchi mereu? Și să ne umilești mereu? Când altora le dai gradul grav pentru nimic, ci doar pentru o șpagă? De ce trebuie să îmi răsucească comisia cuțitul în rană și să îmi spună că da, fiul meu, care suferă de o boală incurabilă, nu s-a făcut bine nici anul ăsta…poate la anu’… N-am avut curaj să îi zic lui Davis că mâine mergem la spital, deși mă întreabă insistent de ce nu merge la școal și el mâine, cu ceilalți colegi… Știu că mâine, când o să îi spun, o sa înceapă să plângă și o să mă implore să nu îl duc iar la spital… Că acolo și-a petrecut 80% din viață și nu mai vrea… Și o să îmi rupă inima, că nu voi putea face nimic… Uite și d’aia urăsc eu România…că mă umilește în fiecare an și mă pune în genunchi! De 8 ani! Și nu doar pe mine, ci mai ales pe el… De parcă lupta cu boala nu ar fi suficientă…
Davis suferă de Sindrom Dravet, o formă rară și incurabilă de epilepsie.