Echipamentele Spitalului de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare din Eforie Sud sunt pline de rugină.
Când se vorbeşte despre actul medical la Constanţa, există de ani de zile un singur răspuns: „Cel mai bun doctor este trenul spre Bucureşti“. Excepţia de la regulă, după cum spun cei care s-au confruntat cu sistemul sanitar, sunt medicii şi personalul medical auxiliar de la Spitalul de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare din Eforie Sud, cunoscut ca „spitalul de oase“.
Este o unitate medicală unde se fac peste 1.500 de intervenţii chirurgicale pe an, bolnavii venind din toate colţurile ţării. Trecând peste actul medical propriu-zis şi de cei circa 200 de angajaţi, la „spitalul de oase“ e jale. „Sala de operaţie arată ca un atelier de reparat tractoare“ Spitalul, care a fost înfiinţat în 1908, este format din mai multe pavilioane şi se întinde pe o suprafaţă de 17,5 hectare, într-un parc amplasat chiar pe malul mării. După cum arată clădirile, saloanele, sălile de operaţie, ai zice că au fost uitate în paragină de acum o sută de ani. Bolnavii operaţi, cu picioarele sau mâinile în ghips, se odihnesc în paturi vechi, cu pături şi cearşafuri de o culoare incertă, pe scripeţii de la capătul patului curge rugina, dulapuri descompletate, pereţi scorojiţi. „Medicii sunt excepţionali, dar condiţiile sunt de neimaginat, sala de operaţie arată ca un atelier de reparat tractoare, atât e de veche aparatura, să vedeţi ce zgomot face când se operează“, ne spune nea Vasile, din Tulcea, internat de două luni în salonul 115. Alături de el, un bătrân din Tuzla, care se lasă pozat, ne spune că bolnavii aduc de acasă medicamente, feşe, vată şi pansamente. Mână lipită aşchie cu aşchie O altă femeie dintr-o comună tulceană spune că medicii „au făcut minuni“, de când s-a internat, acum trei luni. „Am căzut şi toată mâna dreaptă mi s-a făcut fărâme, mi-au lipit cu migală toate aşchiile de os, acum vedeţi, mişc până şi degetele“, spune bătrâna. „Singurul lucru pe care îl putem face este să respectăm bolnavul şi să îl îngrijim cât putem de bine, cu puţinele mijloace pe care le avem. Am avea nevoie de o mulţime de aparate“, explică directorul spitalului din Eforie, economistul Viorel Pascaru. Acesta conduce unitatea de doar patru luni, dar este foarte ataşat de ea. „Este un spital în care de-a lungul anilor au lucrat medici ortopezi renumiţi în toată lumea. Doctorul Victor Climescu a fost director timp de 40 de ani, până în 1967, când a murit în blocul operator, dar cui îi mai pasă astăzi?“, spune directorul dezamăgit. FINANŢARE „N-avem bani, ăsta-i adevărul“ Terenul şi pavilioanele Spitalului de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare din Eforie Sud sunt în patrimoniul Consiliului Judeţean Constanţa. Reprezentanţii acestei instituţii reclamă însă lipsa fondurilor, când vine vorba de investiţii în reparaţii. „N-avem bani, ăsta-i adevărul“, recunoaşte directorul de domenii din cadrul CJC, Cristinel Dragomir.
„Numai anul trecut am dat 35 de miliarde de lei vechi pentru Spitalul Judeţean Constanţa, de unde să mai dăm şi la Eforie? Şi nici nu avem speranţe că vom avea prea curând“, spune tranşant directorul din CJC. Directorul Autorităţii Sănătate Publică Constanţa, Marius Enescu, spune că anul trecut s-au alocat, totuşi, şase miliarde de lei vechi, însă aceşti bani au ajuns doar pentru montarea de termopane la saloane şi câteva mici lucrări de finisare. De aproape 50 de ani, spitalul nu a mai fost reparat şi nici redotat. De menţionat că aici, pe o suprafaţă de şapte hectare din incinta unităţii, se va ridica un spital de recuperare.
Recomandările noastre
