Jurnaliștii care au nesăbuința de a se apuca să scrie editoriale, vrând-nevrând, trebuie să dea și niște explicații în ele. Adică, pleacă de la niște fapte, de la niște vorbe, le pun cap la cap, alcătuiesc un soi de sinteză pe care să-și sprijine niște concluzii. Grea chestie, dacă ai ambiția de a nu te face de râs. Mă feresc, precum ăla cu coarne de tămâie, ca în bietele mele concluzii să apară vreo ceva la timpul viitor, să prevăd ce va fi, adică să fac pe Nostradamus, ori mai rău, pe Baba Vanga. Mă opresc doar la vreun tâlc, nu nădăjduiesc să fiu de folos decât cu o tragere de mânecă înspre un înțeles a ceea ce ne înconjoară și trăim. Uneori, câte un fapt care îmi sare în ochi mi se pare că nici măcar de atât nu are nevoie, pentru că doar ea, fapta cu pricina, grăiește de la sine. Așa cum îmi apare astăzi, o poveste cu un geniu de necontestat, colosul cinematografiei mondiale, regizorul rus Nikita Sergheevici Mihalkov.
Zilele trecute, Vladimir Putin a distins o serie de cetățeni ruși cu Ordinul „Erou al Muncii”. Printre ei, regizorul Nikita Mihalkov. Cine nu știe cine este Mihalkov, să nu treacă cu cititul mai departe, pentru că nu are cum să-mi înțeleagă consternarea.
Odată astfel decorat de Putin, țarul cinematografiei ruse a ținut și un discurs. Să vedem ce a vrut să zică, atât cât sunt eu în stare să traduc din publicația Kommersant:
„Ai spus, Vladimir Vladimirovici, despre strămoși și ai spus și despre Petru cel Mare. Acesta îmi dă un sentiment cu adevărat ciudat: eu stau aici, iar strămoșul meu direct stă în spatele zidurilor de aici, în interiorul Kremlinului. În 1615, Konstantin Andreevich Mikhalkov era deținătorul sigiliului de stat al primul Romanov, Mihail Fedorovich, bunicul lui Petru cel Mare! Să fiu sincer cu tine, când mi-a venit astăzi în minte această conexiune, am înțeles cu uimire cât de important este acest sentiment, cel al rădăcinilor pe care le avem!
Știi, Vladimir Vladimirovici, ești foarte enervant cu partenerii noștri, așa cum li se spune, din Vest, cei care acum mai bine de 20 de ani credeau că la Kremlin a venit un oficial ascultător, gata să îndeplinească dorințele altora. Dumnezeu a așezat în așa fel încât să vedem că se înșală! Acolo, în Donbass, se naște o nouă Rusie. Acolo se naște o nouă elită, iar acești oameni, dacă va vrea Dumnezeu, se vor întoarce acasă cu o victorie.”
Printre alții, a mai fost decorat și David Zaridze, medic oncolog gruzin, savant de anvergură mondială. Cu intenție, ori fără, doar Dumnezeu și FSB pot să știe cu exactitate, gruzinul le-a tras căciula cu clape pe ochi participanților la ceremonie, cu tot cu Putin, atunci când a cuvântat despre una din realizările sale:
„Am demonstrat că moartea a 59 la sută dintre bărbați, bărbați tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 54 de ani, a avut drept cauză consumul periculos de alcool. Acolo am avut, desigur, multe alte rezultate interesante, dar acesta este răspunsul la criza demografică, mortalitatea mare, super-mortalitate, aș spune. Motivul a fost consumul periculos de alcool!”
Să revin însă la regizor. Așadar, Nikita Mihalkov este de părere că acolo, în Donbass, „o nouă elită naște o nouă Rusie”. Cum nu-l pot bănui pe Nikita Mihalkov că face parte dintre cei 59%, adică dintre rușii care beau până își vomită ficatul, își urinează rinichii și își evaporă creierii, cred că era treaz și că a vorbit serios. Cum am zis din capul locului, nu știu ce aș putea spune, la fel cum nu aș știi ce să spun nici dacă aș fi auzit-o pe Maica Tereza făcând apologia pedofiliei. O palidă speranță mai pâlpâie, totuși, în mine: aceea că Nikita Mihalkov era beat pulbere și a vorbit doar alcoolul din el.