Proaspeții angajați sau aspiranții la un post într-o multinațională nu au o imagine reală despre ce înseamnă, în realitate, a lucra într-o astfel de structură. Au pretenții, dar nu vor să-și asume responsabilități
Viitorul student trebuie să-și aleagă conștient drumul pe care va merge în viață. Pentru asta are nevoie de consiliere și suport din partea sistemului educațional. Încă din liceu sau măcar din facultate. Ba mai mult, familia trebuie să caute să-l încurajeze spre domeniile unde are abilități, nu spre cele pe care părinții, ca să dăm un exemplu, ar fi dorit să le studieze ei. „Tinerii care aleg profesiile care li se potrivesc, vor avea, în timp, momente de bucurie pentru că și-au ales corect vocația. De asemenea, ceilalții vor suporta alegerile proaste pe care le fac. (...) Nu întotdeauna o profesie e așa cum se vede din exterior. De aceea încurajăm internshipul, pentru că practica la firme în timpul studenției îți arată dacă ai ales sau nu corect”, explica Ovidiu Folcuț, rectorul Universității Româno- Americane.
FOTO: Ovidiu Folcuț
Facultatea nu se face la sugestia familiei
Modelul actual al absolventului de facutate, de prea multe ori a făcut respectivele studii superioare „bifând o activitate la sugestia familiei”, explica, ieri, Claudiu Tuncu, country manager la Dow Chemical România.
FOTO: Claudiu Tuncu
Specialiștii din multinaționale „citesc” cu ușurință candidații care au făcut o facultate doar pentru a avea o diplomă. De obicei, la interviurile de angajare aceștia sunt primii care emit pretenții: vor un job bine plătit, cu program fix, dacă se poate fără să aibă vreo responsabilitate, ci doar să li se spună exact ce să facă.
„Am instruit nenumărați angajați care-mi spuneau că nu pot să facă un lucru, ca ulterior să descopere că pot să-l facă. (...) Lipsesc abilitățile de comunicare, care sunt foarte importante. Dacă îi pui să scrie un email, o fac rapid și exact. Dar această comunicare virtuală din ce în ce mai puternică, începe să afecteze comunicarea face to face, cea reală, interumană. (...) Imaginea pe care o au tinerii despre ce înseamnă munca într-o multinațională nu corespunde realității. Da, e frumos să ai oportunități și beneficii, dar tinerii trebuie să învețe să-și gestioneze jobul ca un anteprenor. Pentru că într-o multina țională, șefii lor sunt peste hotare, iar ei trebuie să facă față crizelor aici”, explica specialistul.
Ce bagaj trebuie să aibă un angajat
Dintre competențele absolut necesare unui angajat dintr-o companie care poate avea filiale în zeci de țări, el enumera și abilitatea de a rezolva problemele și capacitatea de a fi project manageri. „Este important și spiritul de echipă, pentru că există această tendință individuală de a avansa. E nevoie și de capacitatea de ascultare, de reziliență și echilibru. Nu în ultimul rând, contează multitasking-ul”, mai spunea Tuncu.
Dacă vrei, înveți
Iar toate acestea se învață și se deprind pe parcursul educațional. Totul e să vrei. „Suntem o companie din industria chimică, dar angajatul nostru perfect ar fi o combinație între un inginer, specialist și în relații internaționale și cu abilități de comunicare. Ar trebui să-l trimitem la vreo 15 ani de specializare. În viitor însă, el va veni din start cu acest pachet, dacă sistemul educațional îl ajută să le deprindă”, mai arăta acesta.
Ce așteptări au tinerii români de la primul job
Așteptările tinerilor din România în ceea ce privește primul loc de muncă vizează un salariu lunar de circa 2.200 lei (circa 5.954 euro pe an) și un program de lucru săptămânal care să nu depășească 40 de ore, preferabil întro corporație mare, ocupând o poziție specializată, arată raportul independent-Graduate Barometer 2016-lansat de Trendence Institut. Însă așteptările lor sunt departe de media europeană, care se ridică la un venit anual de 23.127 euro, adică aproape 2.000 euro pe lună și 42 de ore de lucru săptămânal. Când vine vorba de cât de mult îi ajută cursurile studiate pentru intrarea pe piața muncii, studenții români în proporție de 54.2% sunt de părere că acestea le oferă competențele și aptitudinile necesare, în timp ce doar 43.7% dintre absolvenții europeni fac aceeași afirmație.