George Soros și-a ales urmașul. Lupta pentru societatea deschisă (unii îi spun comunismul mileniului trei) va fi dusă mai departe de unul dintre cei cinci copii ai săi- Alexander, un tânăr de numai 33 de ani. Copil grăsuț și foarte sârguincios, Alexander nu a avut în copilărie o relație foarte bună cu tatăl său, ba chiar s-a simțit uneori nedorit. Anii au trecut, Soros Junior a studiat la școli prestigioase, a obținut o diplomă în istorie la Universitatea Berkley și puștiul obez s-a transformat într-un burlac foarte atrăgător. Farmecul său și banii moșteniți l-au făcut irezistibil pentru multe top modele, dar Alexander nu și-a uitat niciodată preocupările filantropice. Asta deși publicația Town and Country l-a plasat pe locul zece în topul celor mai râvniți burlaci din lume.
Petrecerile extravagante și compania unor tinere fermecătoare par să meargă mână în mână cu implicarea în cauze sociale și în propaganda pentru globalism. Unii spun că ar cheltui la fel de mult și cu femeileși cu acțiunile caritabile, dar Soros Junior nu se lasă intimidat. E hotărât să ducă mai departe munca tatălui său. Întrebat cât de influențat este de personalitatea acestuia, Alexander s-a confesat unui jurnalist: „Enorm. Ar fi imposibil să fie altfel. Este un mare filantrop, și cred că o parte din ceea ce îl face să fie un mare filantrop este faptul că încearcă să fie foarte rațional și să nu se lase afectat de emoții. Pentru că este foarte dedicat unei anumite viziuni și nu trebuie să se lase prins în capcana emoțiilor. Asta nu înseamnă că nu este afectat. Știu că are o simpatie foarte mare pentru romii din Europa, pentru că și el face parte dintr-o minioritate. Dar, când vine vorba de lucruri practice, este fidel viziunii pe care o are și nu se lasă distras de ceea ce crede opinia publică sau societatea care îl înconjoară.”
lexander Soros este în acest moment vicepreședintele Fundației Soros pentru o Societate deschisă, dar și al forumului economic mondial „Young Global Leaders“. Este atât de asaltat de rugăminți de a face parte din conducerea unor fundații de binefacere încât e nevoit să refuze. Cât privește planurile de după ce tatăl său va dispărea, Alexander Soros e foarte clar: "Pentru mine, riscul înseamnă să faci ceva care poate fi nepopular, dar, dacă funcționează, are un impact extrem de puternic. (...) Pentru a ajunge la cauzele lucrurilor (ale injustiției n.r.), trebuie câteodată să-ți asumi astfel de riscuri. Nu ar fi la fel de riscant să construiești un spital într-o țară pustiită de război, de exemplu, dar poate fi riscant să intervii în problemele de guvernare care fac războiul civil posibil și cresc numărul celor care au nevoie de tratament în spital”.
Cu alte cuvinte, nu există nicio speranță că noua generație Soros va schimba ceva din paradigma multiculturalismului și a diversității. Or fi pentru Soros Junior tratamentul cancerului și salvarea animalelor niște probleme importante, dar banii se vor duce tot spre promovarea "progresului". Oricât de lipsită de popularitate ar fi această cauză printre cei cărora le este destinată binefacerea.
Recomandările noastre
