Judecătoria Sectorului 1 a dispus cercetarea în libertate a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi a lui Ilie Cezar în dosarul de şantaj asupra afaceristului Sebastian Ghiţă. Hotărârea nu este definitivă şi urmează să fie atacată cu recurs de procurori.
Totodată, Tribunalul Bucureşti a dispus, ieri, cercetarea în libertate a lui Vîntu, în dosarul privind favorizarea infractorului, Nicolae Popa, fostul director FNI, însă nici această decizie nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată, luni, alături de Ion Ilie Cezar, de procurorii Parchetului General, în dosarul în care este acuzat de şantajarea lui Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea TV. În perioada martie - aprilie 2011, sub ameninţarea denunţării unilaterale a unui contract de consultanţă şi management, Vîntu i-ar fi pretins lui Ghiţă, suma de 150.000 euro. În situaţia neconformării acestei cerinţe, partea vătămată ar fi pierdut sume importante de bani. Cei doi au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv. Dosarul a fost înaintat pentru soluţionare Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
În motivarea deciziei de arestare preventivă dispusă față de Sorin Ovidiu Vîntu și Ion Ilie Cezar, Tribunalul București argumenta următoarele:
"În cazul inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, pericolul concret pentru ordinea publică s-a accentuat şi nu se află acum doar la nivel de apreciere a comportamentului său viitor. Inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune, deşi se află sub rigorile măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, în cauza aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti. A trecut peste consecinţele măsurii, a înfrânt aceste consecinţe şi a revenit în câmpul infracţional. Măsura obligării de a nu părăsi ţara a fost calificată drept suficientă pentru ca inculpatul să se abţină de la repetarea infracţiunilor în acea cauză în care este cercetat. Dar inculpatul, constatând că măsura nu este riguroasă, că nu există nici un pericol să suporte consecinţele încălcării legii a comis o altă infracţiune. Stăruinţa infracţională sedimentează convingerea că inculpatul nu are consideraţie pentru normele sociale, pentru ordinea socială, ci duce o luptă continuă cu legea pentru că a constatat că poate învinge. Prin atitudinea procesuală inculpatul încearcă să ofere piste false cu privire raporturile sale cu partea vătămată".
Recomandările noastre
