Sorin Ionita: "Nu-s decat trei ani de la intrarea in UE a tarilor din valul 2004, si mai putin de un an de la aderarea Bulgariei si a Romaniei, dar in multe privinte traim deja pe o alta planeta. "
Daca va mai amintiti, prin 2002-2003 presa europeana era stapanita de spaima de imigrantii din Est: instalatorul polonez, bucatarul ungur si programatorul slovac faceau titluri deoarece urmau sa ia cu asalt piata muncii din vestul Europei si sa produca o dramatica prabusire a salariilor.
Sindicatele austro-germane afisau un aer de inmormantare si santajau guvernele ca acestea sa nu accepte perioade de tranzitie mai scurte de maximul de sapte ani tolerat de UE. In limbaj de tabloid (Marea Britanie) sau obscur-lemnos (Franta), hectare de editoriale avertizau impotriva uvrierilor spargatori de greva, dentistilor carpaci si infirmierelor killer migrand valuri-valuri peste fosta Cortina de Fier.
Azi, in 2007, cu greu iti mai amintesti vremurile alea. Daca dai unui ziarist de la „Daily Telegraph”, „Die Presse” sau „Le Figaro” articolele sale vechi pentru un comentariu retrospectiv, momentul devine usor jenant (am facut experienta asta o data). Circulatia intracomunitara a fortei de munca mai are un pic si dispare ca problema economica: lefurile in Vest nu s-au prabusit, somajul n-a explodat, iar economiile cele mai deschise au dus-o de fapt cel mai bine, asa cum ar fi prezis orice liberal (dar, n-aveti grija, stanga nu va invata nimic din asta, ca la ei ideologia bate experienta).
Daca n-ar fi comportamentul antisocial al unor grupuri, in special de romani si de bulgari, sau disconfortul identitar al unor englezi de varsta a treia, care nu inceteaza sa se mire ca vanzatoarele de la pravalia din sat au inceput brusc sa vorbeasca cu accent polonez, am putea spune ca deschiderea pietei muncii catre Est a fost cel mai spectaculos dezastru anuntat care n-a mai avut loc.
Dimpotriva, directia de miscare in Europa este acum invers: de unde pana deunazi toti se bateau sa-si apere piata, in scurt timp se va varsa sange pentru atragerea specialistilor-cetateni europeni, indiferent de unde, care sunt tot mai putini in raport cu nevoile. Din octombrie, piata UE se deschide pentru profesiile liberale (paradox de limbaj: astea sunt cele unde practica e reglementata de stat, precum la medici, asistente, arhitecti etc).
Din noiembrie, Germania va accepta fara restrictii si profesia cu adevarat liberala de inginer, care numeric face cat toate celelalte la un loc. Alte tari care initial pusesera embargo de sapte ani vor descoperi ca e de fapt in avantajul lor sa atraga cat mai multi profesionisti, deci sa inverseze politica. Iar aceasta cursa a inarmarii cu resursa umana nu se va opri la cei cu studii superioare, ci va afecta toata gama de calificari. Meseriasii buni, de orice fel, vor fi cantariti in aur.
Science-fiction? Ganditi-va atunci cine ar fi crezut prin 1998-1999 ca Romania va ajunge sa aiba mai multi bani decat poate cheltui in proiecte, atat sectorul public, cat si cel privat suferind din cauza deficitului de mana de lucru.
O fi ajuns acum subiectul unul curent in discursul public, dar asta doar de un an-doi, desi semne in subteran existau mai demult. Iar oficialii nostri s-or fi prins si ei finalmente care e ideea, dar calapoadele institutionale au ramas tot alea vechi: strigam ca vrem libertate de miscare pentru romani in Europa, dar intrebati un patron roman prin ce calvar trece cand vrea sa aduca doi-trei angajati straini.
Codul Muncii este hiper-protectiv, iar la granita ridicam bariere de tot felul in calea muncitorilor straini, ca si cum cineva sta sa ia cu asalt slujbele noastre, cand, de fapt, in Romania cauti cu lumanarea un angajat bun, iar salariile au crescut la niveluri greu suportabile ca urmare a acestui deficit.
Deci nu suntem doar ipocriti - pentru ca cerem de la altii o liberalizare pe care noi insine n-o facem -, ci si defazati in raport cu realitatea din jur, deci prost asezati pe grila de start in competitia ce incepe. Vad deja candidatii pentru noiembrie dregandu-si vocea, facand gargara cu euro-subiecte, intre care si cum vor lupta ei pentru dreptul romanilor de a merge la munca in Vest.
In principiu e OK sa eliminam discriminarile care mai sunt, dar nu pot sa nu ma gandesc la zicala aia ca generalii se pregatesc mereu pentru razboiul care s-a incheiat, nu pentru cel care vine. Ce ne omoara pe noi nu e demografia, cum crede Basescu, ci Codul Muncii si alte politici proaste, unele venite de la Bruxelles, care alunga muncitorii si inmultesc asistatii.
Ca si cetatean roman, as fi mult mai interesat sa aflu cum Dumnezeu facem ca in 2012 sa mai avem in Romania macar trei-patru medici specialisti, ingineri proiectanti, buldozeristi sau constructori care stiu cum se pune caramida drept, ca pana apuca deputatii romani sa lupte pentru ei, ni-i cumpara coana Europa pe toti cu banul jos.
Poate o sa aducem asfaltatori din Anatolia, asistente medicale din Filipine si mesteri zidari din landul Baden-Wurtenberg, ca la calitate egala (o mare problema), ultimii nu cred sa coste mai mult decat ai nostri, ajunsi deja mult prea scumpi pentru ce pot plati eu in Romania.