Șomajul tehnic este diferit de șomajul propriu-zis și poate fi considerat un concediu forțat, o măsură  temporară la care recurg firmele atunci când nu pot funcționa în condiții normale. În atari situații, pe perioada în care activitatea agentului economic este întrerupt, sust suspendate și contractele de muncă ale angajaților, fără ca relațiile de muncă să înceteze.

Potrivit Codului Muncii, un angajat trimis în șomaj tehnic trebuie să primească o îndemnizație de minim 75% din valoarea salariului său, pe toată perioada în care este nevoit să stea acasă. Dreptul la această îndemnizație este prevăzută în articolul 53 (1) a Condului Muncii:

„Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o îndemnizație plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 52 alin. (3)”.

Conform Codului Muncii, îndemnizația este plătită de angajator iar nivelul acesteia poate fi și mai mare de 75%, în funcție de disponibilitățile financiare. De exemplu, la Dacia, conform contractului colectiv de muncă, îndemnizația pentru șomaj tehnic ajunge la 85% din salariul de bază.

Șomajul tehnic poate fi aplicat pentru toți salariații unei societăți comerciale sau doar pentru o parte dintre aceștia, în funcție de nevoile angajatorului. Drept urmare, durata suspendării activității firmei, angajatul rămâne la dispoziția angajatorului pentru situația în care acesta decide să reia activitatea.

Astfel, salariații nu se pot angaja în cadrul altor firme și nici nu pot solicita ajutorul de șomaj.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE