Va raspunde Augustin Cambosie, psihoterapeut, vicepresedinte la Federatia Romana de Psihoterapie.
Tatal meu a fost sanatos si optimist, insa de cand s-a imbolnavit, s-a schimbat total. Este trist, pesimist, nimic nu-l mai bucura, ii este mereu teama sa nu moara, desi nu este cazul. Nici cu mama nu se mai intelege, mai ales ca nici ea nu este prea sanatoasa. Cu ce pot sa-I ajut?Este indicat sa va duceti la un medic, probabil este vorba de o situatie de involutie psihica legata de varsta. Poate este vorba si de un proces organic (ateroscleroza).
Varianta cea mai buna este sa faca un control medical la un neurolog sau un psihiatru. Cu cat luam procesul de involutie mai din timp, sunt sanse sa rezolvam ceva. Au aparut medicamente noi.
Este nevoie insa de un diagnostic. Procesul de involutie este caracterizat de o stare de irascibilitate, nervozitate, pierderi de memorie, comportament diferit.
Am hotarat impreuna cu sotul meu sa ne despartim. Problema o reprezinta baiatul nostru de 7 ani. Nu stim cum sa-i explicam situatia, mai ales ca abia a inceput scoala. Mi-e teama sa nu fie afectat prea tare.Sunteti convinsa ca nu mai exista nicio sansa de impacare si despartirea este singura solutie?
Daca asta e situatia, va sugerez sa faceti psihoterapie de cuplu. Daca nu se remediaza situatia, cel mai bine ar fi sa discutati cu copilul. Senzatia ca celui mic i-ar face rau discutia este falsa, mai rau este daca nu vorbiti cu el, deoarece poate deveni anxios.Copiii sunt mai lucizi decat credem noi si stiu cel mai bine daca se intampla ceva in jurul lor.
Cel mai bine este, cu orice risc, sa stati de vorba cu el, amandoi, dar nu neaparat in sensul de a va invinovati unul pe altul, ci pentru a incerca sa gasiti varianta cea mai buna. Foarte important este sa-i tansmiteti copilului ca nu renuntati la el.