Va raspunde psihoterapeut Augustin Cambosie.
De cand fata mea a plecat la facultate in alt oras ma simt foarte singura si pustiita, desi am ramas cu sotul meu. Uneori simt ca ma enerveaza foarte tare si ne certam, desi nu e un om dificil. La inceput, si el a fost putin afectat de plecarea fetei, dar si-a revenit mai repede. Cum sa trec peste aceasta perioada? Inca nu accepti ca fata ta a crescut si a ajuns la varsta la care are nevoie de independenta. Important este sa intelegi ca trebuie sa-ti lasi fata sa mearga pe un drum ales de ea, nu pe unul impus de tine.
Daca intretii starea de tensiune psihica la nivelul relatiei cu sotul si fiica, aceasta va incepe sa se simta vinovata. Cea mai mare greseala pe care ai putea s-o faci ar fi s-o chemi acasa. Pentru o perioada ai fi mai linistita, insa ea ar continua sa fie „legata” de cordonul ombilical, adica sa nu-si traiasca viata cum crede ca e mai bine.
Aspiratiile unui parinte puse in spatele copiilor sunt adeseori sarcini pe care parintii nu au reusit sa le realizeze. Pentru ca standardul este unul impus copilului, el poate claca. Pe de alta parte, desi sotul este mai calm, nu inseamna ca nu-i lipseste fata, dar isi exprima starea in mod diferit. Nu-i mai face reprosuri, de parca el ar fi de vina ca fata voastra a crescut.
Gandeste-te totodata ca studentia nu este doar o perioada de „sacrificiu” pentru tine. Dupa ce va termina facultatea, fata voastra fie va ramane in orasul in care a plecat, fie, daca se intoarce, isi va forma propria familie.
Iti recomand sa-ti indrepti afectiunea si atentia spre altceva. De exemplu, incearca sa reconstruiesti relatia cu sotul, care oricat de calm ar fi, nu va suporta la infinit tensiunea din familie. Stati mai mult de vorba despre starile voastre si gasiti activitati care sa va faca placere amandurora.