Grecia este, din punct de vedere social, un adevărat butoi cu pulbere din cauza măsurilor succesive de austeritate care au împins răbdarea populaţiei la extrem, avertizează, într-un interviu acordat EVZ, ambasadorul elen la Bucureşti, Georgios Poukamisas
EVZ: Toată atenţia comunităţii internaţionale este concentrată pe alegerile din 17 iunie. Mulţi văd acest scrutin drept un referendum privind apartenenţa Greciei la Zona Euro. Sunteţi de acord cu acest punct de vedere sau îl vedeţi doar ca un mijloc de presiune asupra Atenei? Georgios Poukamisas: Mai întâi de toate, sunt şi alte ţări spre care se îndreaptă atenţia comunităţii internaţionale - Egipt, au avut loc alegeri acolo, Siria. Sunt multe evenimente şi locuri din această lume care produc mai multă dramă decât Grecia, întâmplător în aceeaşi zonă geografică.
Dar, într-adevăr nu este tocmai un motiv de mândrie să îşi vezi ţara în mod constant în titlurile presei internaţionale. Ca să vă răspund la întrebare, cred că accentul trebuie pus pe două planuri: un mijloc de a exercita presiune asupra evenimentelor care urmează să aibă loc în Grecia, dar reflectă în egală măsură şi interesul faţă de drumul pe care va apuca Grecia după alegerile din 17 iunie. Ştiţi şi Dvs foarte bine că există în presă, dar şi în rândul cititorilor, un apetit pentru a dramatiza mai mult decât realitatea însăşi. Presiune pentru ce însă? Pentru a rămâne în Zona Euro? Cred că ştiţi că 80 la sută dintre greci susţin acest obiectiv. Iar acest procent a crescut cu totul surprinzător în timpul crizei şi constinuă să crească. Atunci cum explicaţi toate aceste avertismente, ca să nu spun ameninţări, care vin dinspre ţările Zonei Euro? Cred că toată lumea vrea să fie înconjurată de un mediu previzibil, stabil. Şi în Grecia avem această dezbatere legată de ce se va întâmpla dacă partidul X va câştiga sau dacă alte partide tradiţionale se vor impune. Dar credeţi că aceasta este treaba Greciei, ar trebui să fie doar o dezbatere pe plan intern? Deşi suntem o ţară mică şi cu o economie medie, atenţia acordată Greciei de factorii decizionali, opinia publică şi presa este mai mult decât rezonabilă date fiind toate încrengăturile economice cu Zona Euro. Dar daţi-mi voie să vă spun, nu întrevăd nicio ieşire din Zona Euro indiferent de rezultatul alegerilor. Pentru noi este important să vedem un guvern format ceea ce nu am reuşit acum o lună. Ce mai probabil vom avea o coaliţie de guvernământ care va trebui să aibă o agendă europeană. Dar, ceea ce este mai important, oricine va câştiga alegerile, vor trebui făcute ajustări în acordul de împrumut care leagă Grecia de Comisia Europeană şi FMI. Adică? Adică situaţia nu mai poate continua astfel. Austeritatea a lovit puternic întreaga societate greacă. Ţineţi cont că acesta este al patrulea-al cincilea an de recesiune, nu mai putem continua aşa pentru că întreaga societate va exploda. Alegerile din 6 mai au scos în evidenţă una din consecinţele grave ale acestei situaţii, implozia a două partide tradiţionale, socialiştii şi conservatorii. Şi asta pentru că am încercat să ne conformăm într-un mod conştiincios acordurilor încheiate. În ciuda tuturor greşelilor pe care noi le-am făcut în trecut, se pare că acest medicament nu produce efecte. Dar credeţi că toţi creditorii internaţionali sunt dipuşi să accepte aceste ajustări? Trebuie să manifeste înţelegere. Indiferent, repet, cine va câştiga alegerile, conservatorii sau stânga radicală, tensiunea de la nivelul societăţii este atât de mare încât vor fi nevoiţi să accepte aceste ajustări, bineînţeles, făcute în limita bunului simţ. Iar partenerii noştri din UE nu vor putea să respingă ceea ce poporul grec a ales.
Spuneţi că indiferent cine câştigă, va exista o majoritate care va ţine Grecia în Zona Euro. De ce nu s-a întâmplat asta după alegerile din 6 mai. Cu ce vor diferi în acest caz alegerile din 17 iunie? Întrebarea este justificată. Cred că acum o lună, ignorând vocea poporului şi apelurile preşedintelui care a încercat fără succes să îi disciplineze, unii s-au jucat cu ideea că acesta nu este sfârşitul, că s-ar putea descurca mai bine la alegerile viitoare. Cred că, per ansamblu, răspunsul ţine de jocurile politice ale partidelor. Sau poate au considerat că alegerile din 17 iunie ar putea trasa o direcţie mai bună în privinţa viitoarei conduceri a ţării.
Vreau însă să sublinez ceva încă o dată: am avut parte de o schimbare fără precedent în peisajul politic al Greciei în urma implementării acordurilor de împrumut. Acestea au fost dure, deplasate, iar acest accent pus pe austeritate nu a dat roadele scontate. Vorbind despre ajustări ale acestor acorduri, un exemplu ar fi prelungirea ţintelor pentru deficitul bugetar. Alături de măsuri care să faciliteze ieşirea societăţii din această recesiune profundă. Vorbim aici de accesul Greciei la fondurile europene prin programele de dezvoltare regională. Până la sfîrşitul lui 2013, Grecia ar trebui să acceseze în jur de 20 de miliarde de euro, fonduri care în bună măsură nu au fost deblocate încă. Şi asta pentru că Grecia nu îşi permite în prezent să co-finanţeze proiecte pe bani europeni. Astfel, ne dorim ca proiectele de interes naţional, precum cele de infrastructură, să fie integral finanţate prin fonduri comunitare. Această doleanţă a fost discutată, dar nu a fost încă prezentată oficial.
Un alt mijloc de impulsionare a economiei elene ar fi alocarea a 6,5 miliarde de euro, din ultimul împrumut în valoare de 130 miliarde de euro, Fiscului care să plătească arieratele către companiile private.
Apoi, toate cheltuielile la nivel de ministere au fost drastic reduse. Nu mai poţi cumpăra nici măcar un buchet de flori pentru protocol. Asta înseamnă că florarul de la colţul străzii îşi va închide în final florăria ceea ce s-a şi întâmplat cu multe astfel de afaceri mici. Sunt, de asemenea, oameni cu venituri mici, dar sigure. Însă pensiile le-au fost apoi drastic reduse. Mulţi apelează la mila Bisericii pentru a-şi menţine un trai decent. Iar preţurile nu au fost reduse proporţional cu tăierile de salarii sau pensii, acesta este un aspect important.
Vă mai spun ceva. Călătoresc frecvent şi în ultima perioadă observ că avioanele pe ruta Atena-Bucureşti sunt apoape mereu încărcate la refuz, în majoritatea cazurilor fiind vorba de pasageri greci care vin în România în căutarea unor oportunităţi de afaceri, dar şi a unor slujbe. Văd din ce în ce mai rar feţe familiare la bordul acestor avioane ceea ce însemană că tot mai mulţi vin în România pentru a-i explora posibilităţile. Fapt ce se reflectă şi în activitatea biroului nostru comercial. În Grecia robinetul s-a închis. Sectorul de stat cheltuieşte tot mai puţin, asta înseamnă că şi spre sectorul privat ajung tot mai puţini bani.
Dar ce credeţi că se va întâmpla cu societatea greacă, dacă aceşti creditori internaţionali refuză să accepte ajustările de care aţi vorbit Dvs? Până unde pot merge măsurile de austeritate? Vă spun sincer. Cred că le vor accepta. Pentru că vorbim de cerinţe rezonabile. Poate altele, despre care nu pot vorbi acum, nu ar fi la fel de rezonabile. Cred că partenerii noştri europeni vor fi dispuşi să discute pe margine aunor propuneri rezonabile şi funcţionale. Nu cred că vor să clatine barca. Pornind de la premisa că vor avea interlocutori credibili de partea greacă. Indifirent cine câştigă alegerile? Acesta este scenariul meu. Dar semnele dau drept câştigător Partidul Conservator.
Grecii pot avea o putere de muncă extraordinară
Aproximativ 80 la sută dintre greci susţin menţinerea ţării în Zona Euro. Totuşi, Syriza, stânga radicală care denunţă acordurile cu creditorii internaţionali, s-a clasat pe locul doi la alegerile din 6 mai şi se bate cot la cot cu conservatorii pentru scrutinul din 17 iunie. Cum se explică acest paradox, susţinerea în rândul grecilor pentru Zona Euro, dar în acelaşi timp şi pentru un partid perceput drept o ameninţare pentru rămânerea ţării în zona monedei unice? O întrebare sensibilă şi dificilă în acelaşi timp. Voi încerca să fiu sincer. E uşor să spui că susţii o anumită cauză fără să îşi asumi consecinţele. Mulţi greci realizează dificultăţile unei astfel de opţiuni, dar trebuie să li se reamintească iar clasa politică a eşuat să facă acest lucru. Că pentru a rămâne în Zona Euro trebuie să fim dispuşi să facem anumite sacrificii. Este o chestiune de alegere. Oamenii zic ok, suntem în favoarea Zonei Euro, dar nu îşi dau seama că trebuie să urmeze o linie care să susţină acest obiectiv. Responsabilitatea aparţine, cred eu, în bună măsură, aşa-numitelor partide pro-europene care nu au fost în stare să educe electoratul grec în această privinţă. Rata infracţionalităţii a crescut în Grecia pe fondul unei imigraţii ilegale şi ea în ascensiune. Astfel se explica intrarea în Parlamentul grec a partidului neo-nazist Zorii de Aur? Da, în bună măsură. Să ne punem întrebarea de ce un astfel de partid nu a fost prezent până acum în Parlament deşi există de 20 de ani, perioadă în care a fost un partid lipsit de însemnătate. Şi deodată depăşeşte pragul de trei procente şi intră în Parlament. Acest fapt se datorează integral stării de nemulţumire de la nivelul societăţii, erodării texturii sociale, afluxului de imigranţi ilegali, în special prin Turcia, şi infracţionalitatea care decurge de aici. Cei care au votat cu acest partid nu sunt în realitate nazişti sau fascişti, dar îşi spun că Zorii de Aur le păzeşte cartierul de acele elemente criminale. Şi tocmai din acest motiv la următoarele alegeri toată lumea crede că popularitatea lor va suferi un declin şi va coborî undeva la 5 procente.
Vorbind de imigraţia ilegală din Grecia, credeţi că este o problemă internă care trebuie strict gestionată de guvernul de la Atena sau este una pan-euroepană? Este una pan-europeană, dar acest fapt nu ne ameliorează situaţia. Avem nevoie de soluţii şi în Grecia, dar şi la nivel euroepan. Au existat articole, în special în presa germană, care au cuprins diferite acuzaţii la adresa grecilor, cum că, de exemplu, ar fi leneşi. Sunt acestea simple diferenţe culturale sau vorbim de o dispută politizată pe fondul crizei economice din Zona Euro? Cred că germanii au căzut într-o capcană, cel puţin acei nemţi care acuză Grecia. Cred că germanii s-au înşelat în privinţa noastră. Este nedrept. Grecii sunt oameni muncitori şi sunt gata mereu să demonstreze, când e nevoie, o putere de muncă extraordinară. E drept că productivitatea se măsoară după parametrii noştri, nu contează cât stai în fabrică sau la birou. S-au mai făcut astfel de greşeli politice în trecut când nemţii erau descrişi ca o gaşcă de băieţi răi, reminiscenţe din cel de-al Doilea Război Mondial. Tocmai din acest motiv istoric, cei care ne-au criticat atât de virulent ar trebui să fie mai circumspecţi. În privinţa politicilor, bineînţeles, obsesia lor pentru austeritate nu a avut trecere în societatea greacă, dar acestea sunt aspecte strict politice, ţin de faptul că o anumită tabără politică este la putere în Germania. Dar Grecia trebuie să discute cu toţi europenii, deşi Germania este stâlpul uniunii. Dar una peste alta, acestea sunt neînţelegeri nefericite care au pornit, nu din rândul clasei politice, ci din presa germană, sau mai bine zis de la o parte din presa germană.
Sunt voci care susţin că una din cauzele crizei economice elene a fost bugetul exagerat alocat apărării... ...alţii spun că a fost bugetul militar, dar şi cheltuielile care au decurs din organizarea Jocurilor Olimpice din 2004. Acestea sunt, desigur, doar o parte din adevăr. Aş vrea să comentez în termeni economici. Deficitul bugetar a început să scape de sub control în perioada 2004-2009, mai ales în a doua jumătate a acestei perioade. Iar când guvernul conservator de atunci a încercat să remedieze situaţia, a fost destul de târziu pentru că nu au primit sprijinul socialiştilor cărora le mirosea a putere, ignorând cu totul starea finanţelor publice. Ani la rândul cheltuielile militare au fost considerate "cheltuieli fixe" pentru că nu se putea tăia acest buget dat fiind faptul că Grecia se confrunta cu anumită situaţie. Astfel, se poate spune că majoritatea cheltuielilor militare au fost justificate de o stare de necesitate. Această stare de necesitate mai este valabilă în prezent? Când te afli la strâmtoare, începi să te gândeşti de două ori. Ca să vă răspuns sub o altă formă, acum se pune problema cum să fie folosit într-un mod mai eficient armamentul aflat în prezent în dotarea armatei elene. Şi se pare că astfel se fac oarecare economii la bugetul de stat. Anul trecut, de exemplu, s-au cheltuit doar 360 milioane de euro pentru achiziţie de armament. Bugetul militar este, bineînţeles, mult mai mare pentru că armamentul trebuie întreţinut, trebuie plătite salarii. Bugetul total a fost de peste 2 miliarde de euro, la un produs intern brut de 200 de miliarde de euro. Deci bugetul militar este cu puţin peste un procent, a fost redus drastic. Chiar şi aşa, noi trebuie să ne luăm măsuri preventive. Nu putem să ne declarăm peste noapte zonă demilitarizată. Nimeni nu face asta, nici măcar Elveţia, cel mai bun exemplu în acest sens. Sunt motive pentru care facem asta şi nu este nicio exagerare aici. Citiţi şi:
- Preşedintele francez: Grecia ar putea fi exclusă din zona euro
- Grecia mai are bani de salarii şi pensii doar pentru o lună
- Radicalii greci plusează electoral