Înaintea primului tur al prezidențialelor am fost mîna a doua, altfel zis, secundul, la dialogurile angajate de Monica Mihai, în cadrul emisiunii Gîndurile lui Cristoiu, de pe Mediafax.
Cu excepția lui Klaus Iohannis, care, din cîte a văzut o țară-n întreagă s-a vrut moderatorul propriei dezbateri de candidat, pentru ca peste ceva timp să fie și Sanitarul Națiunii, prezentîndu-ne simptomele coronavirus așa cum nu le-a încercat el, au trecut pe la această emisiune toți candidații primului tur.
Pentru mine, a fost o experiență deosebită. Ea mi-a confirmat părerea că oamenii politici se dezvăluie într-un interviu ca în fața morții. Alături de clasici ai politicii, precum Viorica Dăncilă, Dan Barna, Mircea Diaconu, au fost invitații mei și ai Monicăi Mihai și politicieni tineri, mai puțin afirmați în spațiul public în această ipostază. După interviurile avute cu Cătălin Ivan și Ramona Ioana Bruynseels, m-am grăbit să scriu cu încîntare pe cristoiublog.ro:
„Dialogurile cu candidații la președinție m-au convins de apariția pe scena politică a unor oameni noi. Ramona Ioana Bruynseels, Cătălin Ivan nu cred că vor intra în turul al doilea sau că vor ajunge la Cotroceni. N-au de partea lor formațiuni puternice sau, precum Klaus Iohannis, Garda Pretoriană cu epoleți – generalii din instituțiile de forță. Sînt însă tineri. Vor mai fi alegeri prezidențiale, dacă nu cumva generalii vor modifica Constituția astfel încît Klaus Iohannis să fie președinte pe viață. E un argument pentru ca ei să rămînă în politică. Prezidențialele la care participă e o școală a politicii, dar și o scenă de afirmare. De aceea ei trebuie să rămînă în politică. Ar contribui la însănătoșirea acestei clase politice alcătuite de partide de bordel politic și din lideri precum Ludovic Orban sau Raluca Turcan.”
Înaintea primul tur am scris și am zis că ar fi păcat să-i pierdem pe acești oameni noi, în stare, prin talent și viziune proaspătă, să înlocuiască pe politicienii vechi, din partidele feudale ale României, PSD și PNL, politicieni care s-au combinat și concubinat în perioada postdecembristă de atîtea ori că nici ei nu mai știu ce sînt în prezent.
Primul tur a trecut.
Nici Ioana Bruynseels, nici Cătălin Ivan n-au obținut scoruri încurajatoare.
M-am temut că insuccesul le va tăia aripile.
M-am temut degeaba.
Ar fi trebuit să-mi dau seama chiar de pe parcursul interviurilor că ei nu se lasă așa cu una cu două, pentru că s-au înscris în cursă pentru a avea posibilitatea să se facă auziți și nu pentru a-și trece pe cartea de vizită:
Candidat la președinția României.
Despre Ioana Bruynseels am aflat din presă și apoi dintr-un mesaj pe WhatsApp că și-a făcut un nou partid. Știam că așa va proceda încă din vremea cînd i-am luat un interviu.
Cătălin Ivan m-a vizitat miercuri, 4 martie 2020, la Biblioteca Academiei pentru a-mi aduce documentul Proclamația de la București, adoptată, potrivit unui comunicat de „prima întrunire națională a reprezentanților din întreaga țară a partidului Alternativa pentru Demnitate Națională, sub titulatura AGORA – Adunarea Generală a Organizațiilor ADN”.
Pentru primul tur Cătălin Ivan a fost candidatul Alternativei pentru Demnitatea Națională.
Din cîte se vede, ADN e o formațiune aparte, care evită termenul compromis de partid, de președinte de partid și de Congres. Congresului i se spune AGORA, conducerea e asigurată de două persoane, Cătălin Ivan, coordonator politic, și Ion Răducanu, coordonator organizatoric.
Încă de la interviul de la Gîndurile lui Cristoiu am rămas surprins de modernitatea naționalismului asumat de Cătălin Ivan. Naționalismul autentic a fost compromis la noi în postdecembrism de personaje cărora le lipsea o doagă, precum Corneliu Vadim Tudor sau de politicieni imprudenți precum Liviu Dragnea. Pledoaria pentru demnitate națională, pentru o Românie egală în drepturi cu celelalte națiuni din Uniunea Europeană, a fost afectată grav fie de căderi în hazliu, ca în cazul lui Vadim, fie de lipsa nuanțelor, ca în cazul lui Liviu Dragnea. A fost ușor ca anumite forțe, atît din presă, cît și din politică, să identifice în ochii opiniei publice suveranismul românesc, practicat în alte părți ale lumii de Donald Trump sau de Boris Johnson cu izolarea de tip ceaușist, cu demagogia naționalistă, cu patriotismul de ițari spălați cu zer.
Cătălin Ivan are toate datele pentru a reabilita principii nu numai uitate, dar și ocolite, precum demnitatea și identitatea națională, patriotismul luminat, mîndria de a fi român.
Una dintre slăbiciunile naționalismului anterior a constat în limitarea promotorilor la o înșiruire de vorbe mari, goale pe dinăuntru, de care și-a bătut joc I.L. Caragiale prin formulele Românii verzi, Rrrromânul și Rrromânca.
Proclamația de la București cuprinde 34 de deziderate.
Fundamentale rămîn cele vizînd demnitatea și identitatea națională. Nu întîmplător primele deziderate sună astfel:
„– Restabilirea suveranității naționale și de stat, în condițiile apartenenţei la UE și NATO, în condițiile aplicării principiului suveranității comune, acela privind egalitatea între statele membre. În luarea deciziilor la nivelul UE și NATO, România trebuie să aibă drepturi egale la fel ca celelalte state membre.
– România nu mai poate accepta statutul de ţară europeană «de mîna a doua», umilă și supusă. România trebuie să îşi redobîndească indiscutabil suveranitatea asupra resurselor naturale, asupra distribuției energiei și asupra sistemului bancar românesc, domenii care țin de securitatea națională.”
Lectura celor două deziderate scoate în evidență superioritatea programului ADN față de alte programe suveraniste de la noi, inclusiv față de cel asumat de PSD-ul lui Liviu Dragnea.
În nici un moment Proclamația nu pune la îndoială apartenența României la UE și NATO. Ceea ce vrea Proclamația e ca România să nu mai fie tratată ca țară de mîna a doua. Dar România e tratată astfel, deoarece liderii României se complac în situația umilitoare – pentru ei și pentru toți românii – de oameni care nu cer nimic altceva decît să li se dea ordine. O poziție mai combativă în Uniunea Europeană nu ar însemna contestarea UE sau Doamne ferește! un țîfnoșism ridicol. De ani întregi România nu e primită în Schengen deși și-a îndeplinit obligațiile. Ar fi fost normal ca președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban să pună piciorul în prag. N-au făcut-o. De teama de vizitii că vor supăra. Proclamația nu numai că pledează pentru primirea României în spațiul Schengen, dar propune o politică mult mai fermă decît cea de pînă acum:
„România are dreptul să fie primită în spațiul Schengen pentru că și-a îndeplinit obligațiile stabilite și impuse de UE. Orice opoziție în calea intrării în spațiul Schengen trebuie să fie contracarată cu aceeași monedă în cazul altor voturi în Comisia Europeană sau în Consiliul Europei.”
Din cîte se vede, Documentul ADN nu se mulțumește cu proclamarea dreptului nostru de a fi demni în Europa. Ea propune și mijloace concrete de afirmare a acestor drepturi.
Naționalismul luminat nu e singura dimensiune a Proclamației.
Documentul pledează pentru eradicarea unor grave slăbiciuni postdecembriste.
Corupția în primul rînd:
„Combaterea corupției prin transparentizarea activităților de gestionare a banilor publici, descurajarea risipei, furtului și evaziunii fiscale prin încadrarea acestora ca infracțiuni contra siguranței naționale și de crimă organizată, înăsprirea pedepselor, confiscarea averilor ilicite sau nejustificate și eliminarea prescrierii faptelor de corupție sau asimilate faptelor de corupție.”
Redobîndirea demnității naționale e imposibilă în condițiile actualei clase politice. De aceea, Proclamația cere:
„Promovarea și pregătirea unei noi clase politice, responsabile, oneste și performante. Persoanele condamnate penal, pentru fapte de corupţie sau asimilate acestora nu pot fi parlamentari, ministri, conducători în administraţia publică centrală şi locală, aleși locali.
Promovarea în funcţii publice trebuie să se facă în baza unor criterii foarte clare de transparență, de competență și de integritate.”
Slavă Domnului!
Cătălin Ivan merge mai departe!