Sala Palatului, cu 4.126 de locuri, a devenit neincapatoare.
Am intrat in cea de-a treia saptamana a Festivalului International „George Enescu”, care anul acesta este mai dens ca niciodata. Au atras atentia trei momente de exceptie: „Simfonia a treia”, de George Enescu, in interpretarea Filarmonicii „Arturo Toscanini”, sub bagheta lui Lawrence Foster, „Simfonia a opta” de Gustav Mahler, cu Filarmonica din Dresda dirijata de Raphael Frühbeck de Burgos si concertul Orchestrei Nationale a Rusiei dirijata de Charles Dutoit.
Lumea s-a inghesuit sa prinda macar un loc in picioare pe scarile de la Sala Palatului, care are o capacitate 4.126 de locuri. Desigur, au existat si numeroase tentatii camerale, unde, pe primul loc as plasa recitalul pianistului Murray Perahia, de duminica seara, pentru care Ateneul cu cele 812 locuri a fost neincapator, desi a fost amplasat un numar mare de scaune chiar pe scena.
Pian batran la Sala Palatului
Muzica clasica poate atrage asadar un foarte numeros public. Ce pacat insa ca ramanem in coada Europei la capitolul sali de concerte! Caci este neverosimil sa cheltuiesti milioane de euro pentru a invita orchestre si solisti pe care nu poti sa ii asculti in conditii normale. Si aici am in vedere nu doar spatiul, ci si sonoritatile necorespunzatoare ale batranului pian de concert de la Sala Palatului, instrument ajuns intr-o conditie inadmisibila, cu care ne facem de ras.
Balet peste gropi
Dar la acest capitol suntem priceputi, nu-i o problema - reusim sa ne facem de ras cu orice ocazie. De exemplu, cine a crezut ca santurile din jurul Salii Palatului sunt un obstacol redutabil s-a inselat: se poate si mai rau! Publicul spectacolului „OuiBaDa”, realizat de coregraful Gigi Caciuleanu, a trait o aventura palpitanta: doamne cu rochii de seara, domni de varste venerabile, tineri entuziasti au facut cu totii... balet in drum spre Teatrul de Comedie, pe niste scanduri care tineau loc de trotuar, pivotand printre gunoaie, insotiti de mirosuri grele.
Perimetrul centrului istoric este un santier in lucru, nu mai exista nici strazi, nici trotuare, este un praf si o mizerie de nedescris, si nu putem decat sa ne miram ca organizatorii i-au silit pe straini si pe bucuresteni sa ajunga intr-un loc inaccesibil.
SUPRAPUNERE
Concerte simultane Din pacate, cele mai tentante evenimente nu au fost tocmai judicios programate, pentru ca unele se suprapun. De pilda, chiar astazi se desfasoara aproape simultan patru concerte: Trio „Beaux Arts” la Ateneu, „Povestea soldatului”, de Stravinski, premiera absoluta a operei „Ultimele zile, ultimele ore”, de Anatol Vieru, si concertul Filarmonicii din Rotterdam.
Daca tot trebuie sa renuntam la trei din patru evenimente, ar ramane de mers la Sala Palatului, unde celebrul dirijor Valery Gergiev propune, in compania Filarmonicii din Rotterdam, Suita nr. 2 pentru orchestra de Enescu, invitatul serii fiind solistul Leonida Kavacos, in Concertul pentru vioara de Sibelius. In partea a doua - un aranjament orchestral din „Tristan si Isolda”, de Wagner.