În timp ce managementul întârzie să eficientizarea companiei, angajații găsesc diverse formule ca să devină tot mai „profitabili”. Conflictul dintre cele două părți durează de aproape un an.
Cea mai recenta disputa dintre angajați și managementul companiei Tarom a fost generata de cheltuielile uriașe cu concediile medicale ale angajaților din domeniul tehnic și ale însoțitorilor de bord. „În ultimii trei ani, însoțitorii de bord au primit asigurări în valoare de 1,5 milioane de euro pentru perioada cât au stat în concediu medical, pentru pierderea temporară a capacității de muncă. Personalul tehnic a primit compensații în valoare de 2 milioane de euro, în timp ce compensațiile pentru piloți au fost de numai 39.000 de euro”, ne-au declarat surse din companie. La finele anului 2013, ar fi existat un raport al Corpului de Control al ministrului de atunci al Transporturilor, care sesiza aceste aspecte. La venirea la minister, Ioan Rus a trimis din nou Corpul de Control la Tarom, dar nu au aparut concluziile.
Potrivit surselor citate, managementul companiei ar dori sa frâneze aceste cheltuieli, pe care le considera abuzive. Prin urmare, propune plafonarea compensațiilor primite de piloți, însoțitorii de bord și personalul tehnic, la numai 20 de euro pe zi. Or, în prezent, piloții și personalul tehnic primesc echivalentul a 100 de euro pe zi, iar însoțitorii de bord câte 40 de euro pe zi. Piloții, care au beneficiat de cele mai puține compensații în ultimul timp (doar 39.000 de euro), spun ca nu este drept ca retribuțiile sa scada, din cauza situațiilor considerate abuzive la nivelul însoțitorilor de zbor și personalului tehnic. „Managementul, din câte știu, nu a efectuat o ancheta, pentru a descoperi abuzuri. Puteau fi verificate persoanele în concediul medical, daca sunt sau nu acasa, daca respecta condițiile prevazute de lege, dar din câte știu nu a existat acest demers”, ne-a declarat un reprezentant al piloților, care nu a dorit însa sa își dezvaluie identitatea.
Replica managementului
Președintele CA Tarom, Gabriel Dumitrașcu, spune ca, într-adevar, fondurile cheltuite pentru asigurarile oferite personalului tehnic reprezinta un „abuz nemărginit”. În schimb, susține scaderea bonificațiilor zilnice la 20 de euro, deoarece oricum salariații primesc bani în concediul medical, așadar acestea sunt venituri în completare.
Acesta a completat ca legislația era foarte permisiva anii trecuți și a lasat o portița pentru crearea acestor cheltuieli exagerate. Cu toate astea, nici managerul general, Christian Heinzmann, nu a acționat suficient de ferm, mai spune Dumitrașcu. Acum, pentru ca anii au trecut, este greu de efectut o ancheta.
Ce reproșează angajații
Noul contract colectiv de muncă trebuia semnat anul trecut, în condițiile în care precedentul a expirat în septembrie 2014. În esență, sindicaliștii reclamă faptul că veniturile sunt prea mici, iar managementul încearcă să obțină scăderi de cheltuieli doar prin tăierea beneficiilor salariaților. Sindicaliștii reclamă faptul că nu există o „eficientizare” a companiei. „Gradul de ocupare este de numai 62% în raport cu concurența, care are peste 70%”, a comentat, pentru EVZ, Radu Fleanță, reprezentant al sindicatului piloților. Zilele trecute, cei mai buni specialiști de navigație ai Tarom au cerut demisia lui Christian Heinzmann, reproșându-i: întreținerea defectuoasă a aeronavelor, gradul de ocupare prea scăzut, încărcarea schemei de conducere cu directori care nu fac nimic, existența unui departament de charter, deși compania nu organizează chartere. Gabriel Dumitrașcu, președintele CA, spune că împărtășește obiecțiile sindicatelor și că reforma managementului este prea lentă.
Probleme și la minister
Tarom a înregistrat în 2014 pierderi de 120 de milioane de lei, sub cele bugetate, de 90 de milioane de lei. Cu toate astea, de la an la an, de când conduce compania, Christian Heinzmann a reușit să reducă pierderile, însă, spune Gabriel Dumitrașcu, șeful CA, reforma este prea lentă. Potrivit acestuia, blocaje sunt însă nu numai la nivelul managerului, care nu este foarte proactiv, dar și la nivelul Ministerului Transporturilor, unde multe din propunerile Consiliului de Administrație s-au lovit de un zid. Una dintre acestea a vizat numirea unui adjunct pentru Heinzmann, care să preia din atribuțiile executive.