Site-urile de socializare sunt la fel de toxice ca țigările? O trambulină pentru persoanele al căror statut social în lumea reală este modest.
Probabil, dar au și o parte bună...
„Dacă ne-am propune să construim o platformă care să creeze dependență și, în același timp, să optimizeze cele mai toxice și distructive porniri ale naturii umane, în cele din urmă, vom ajunge la concluzia că social media este cea mai potrivită alegere”. Aceasta este părerea pe care Charles Hugh Smith e exprimă pe site-ul OfTwoMinds. Bloggerul are destule argumente în sprijinul afirmației sale.
Ca și industria tutunului de pe vremuri (când nu era supusă reglementărilor dure din zilele noastre), companiile care obțin venituri imense din social media își permit să cumpere influență politică, astfel încât să-și protejeze produsele, oricât de toxice ar fi acestea, de orice control sau reglementare. Dar nu e singura asemănare.
Ca și în cazul dependenței de fumat, adicția de social media poate provoca tragedii, e drept, de altă natură. Țigările duc la boli grave, social media are partea ei de vină în creșterea numărului de sinucideri în rândul adolescenților. Și nu e singura problemă. Dependenții de boala secolului își verifică telefoanele și de 150 de ori pe zi, întrerupând orice altă activitate. Nu numai munca sau școala, ci chiar și momentele de intimitate cu partenerul.
Dacă fumatul îi atrage pe tineri prin faptul că le e interzis și li se pare că îi maturizează, social media le oferă posibilitatea de a se face remarcați și de a obține relativ ușor un statut social de invidiat, exprimat prin numărul de „like-uri” și feedback-ul pozitiv primit de la alți utilizatori.
De fapt, scrie Charles Hugh Smith, social media reprezintă! o trambulină pentru persoanele al căror statut social în lumea reală este modest. E mult mai ușor să obții expunere pe rețelele virtuale decât să-ți construiești o afacere sau o carieră sau să excelezi în sport sau în artă. În lumea reală e nevoie de bani mulți pentru a-ți cumpăra un bolid care să impresioneze amicii și fetele, pe când pe Facebook e de ajuns să postezi niște selfie-uri într-o mașină de lux și problema e rezolvată.
De altfel, cei mai pricepuți și simpatici utilizatori ai social media chiar reușesc să transforme aparențele din lumea virtuală într-o sursă de venit pe cât de cpnsistentă, pe atât de de reală. Influencer-ii ajung să câștige sume imense vânzând produse fanilor lor de pe social media. Dar câți se pot lăuda cu asemenea reușite? Viața e la fel de nedreaptă și în online. Sunt foarte puțini sunt cei care reușesc să obțină un statut de excepție și bani. Cei mai mulți trebuie să se împace cu un număr modest de like-uri, oricâte eforturi ar face și oricâte riscuri și-ar asuma.
Dar rețelele de socializare sunt mediul ideal de manifestare al haterilor. Lor li se oferă o platformă globală pentru a-și distruge inamicii reali sau imaginari...
Desigur, Charles Hugh Smith nu este singurul care a denunțat aspectele toxice ale social media. Cu ani în urmă, regretatul scriitor Umberto Eco se plângea, de pildă, că: "Reţelele de socializare dau dreptul la cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat reduşi la tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un laureat al premiului Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului, faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr".
Dincolo de toate aceste observații, e drept cât se poate de întemeiate, social media a mai avut un efect, poate mai puțin vizibil, dar cu siguranță benefic- a spart monopolul pe care îl instaurase presa mainstream (de fapt, patronii marilor publicații și televiziuni internaționale) asupra adevărului. Ca și limbile de care vorbea în antichitate Esop, rețelele de socializare pot fi considerate cel mai rău, dar și cel mai bun lucru de pe pământ.