Crucea este simbolul creştinismului, reprezentând patima, moartea şi învierea Domnului
Indentificată dintru început ca fiind "semnul Fiului Omului" (Matei 24, 30), crucea arată calea urmării lui Hristos (imitatio Christi). Toţi martirii au ochii atintiţi asupra lui Iisus, Care "a suferit crucea", mărturisind că nu există experienţă a împărăţiei lui Dumnezeu fără cruce. După cum notează şi Răzvan Codrescu pentru Sf. Ignatie, "Biserica îşi are rădăcina în lemnul crucii, creştinii fiind ramurile ei. Sf. Maxim Mărturisitorul spunea că toate creaturile, prin însăşi finalitatea exisţentei lor, "se cer dupa Cruce". În pietatea ortodoxă, venerarea Sfintei Cruci este nedespărţită de lauda Învierii: "Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o mărim". Vechi simbol cosmic, dar şi instrument de supliciu Crucea este un vechi simbol cosmic (mult anterior apariţiei creştinismului) care reprezenta soarele şi armonia contrariilor. Punctul de întretăiere a braţelor ei simboliza centrul universului. Cele 4 brate indicau cele 4 puncte cardinale. "Cruce" vine de la cuvântul latin crux,-ucis. Termenii stauros (în greacă) şi crux (în latină) înseamnau însă numai stâlpul vertical (crux simplex) de lemn, pe care mulţi condamnaţi la moarte erau răstigniţi. Romanii au preluat metoda execuţiei pe cruce de la cartaginezi. Simbol creştin al mântuirii Creştinismul a prefăcut crucea dintr-un instrument de tortură, aducător de moarte, într-un obiect sfânt, dătător de viaţă. Închinandu-se Jertfei şi Învierii Domnului, creştinii au făcut analogia între forma crucii şi poziţia de rugăciune cu braţele întinse, iar străvechiul simbol al victoriei soarelui asupra forţelor întunericului a devenit semn al mântuirii şi al biruinţei întru Hristos, "Soarele Dreptăţii". Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales după ce Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota (la anul 326), iar Constantin însuşi adoptase deja crucea ca emblemă pentru steagurile şi monezile sale, după ce la anul 312, când îl înfruntase pe rivalul său Maxentiu, semnul crucii i se arătase pe cer, ca făgadă de biruinţă (In hoc signo vinces, "Întru acest semn vei învinge"). Sinodul al şaptelea ecumenic (Niceea, 787) a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane, ea reprezentând semnul distinctiv şi plin de putere al credinţei şi evlaviei crestine. Bisericile creştine tradiţionale sunt construite în formă de cruce şi poartă crucea în vârf, ca semn distinctiv şi sfinţitor. Semnul crucii se regăseşte şi în stemele multor ţări. Credincioşii obişnuiesc să poarte crucea la gât, iar mormintele creştine sunt marcate cu cruci. Canonul prevede că orice fel de cruce să fie sfinţită înainte de a i se da o destinaţie sau alta. 400 de forme de cruci Înca din antichitate existau mai multe tipuri de cruci. Romanii se foloseau de trei feluri de cruci: crux comissa, denumită şi crucea Sfântului Antoniu, avea forma literei T; crux immissa, sau crucea latina veche, avea 4 brate (+); crux decussata, sau crucea Sfântului Andrei, avea forma literei X. Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care următoarele 3 sunt cele mai răspândite: -Crucea Tau, în forma de T (litera greaca Tau), forma cea mai veche, cu origini în Orientul păgân. -Crucea latină/catolică (crux immissa), cu 4 brate inegale: (stâlpul vertical mai lung). Este forma cea mai răspândită la ora actuală. -Crucea greacă/ortodoxă, cu 4 braţe egale: + (totodată simbolul actual al Crucii Roşii). În afara de tipurile menţionate mai sus, de o răspândire mai largă se mai bucură: -Crucea slavă/rusească (cu 6 braţe laterale, cele de la bază fiind înclinate), -Crucea celtică (cu un cerc în mijloc), - Crucea Sfântului Andrei (în formă de X), -Crucea papală (cu 6 brate laţerale, cele din mijloc fiind mai lungi), -Crucea trilobată (cu extremităţile în formă de treflă), -Crucea sagitată (cu extremităţile în formă de săgeţi), sau crucile unor vechi ordine cavalereşti, precum Crucea de Malta (cu braţele egale şi extremităţile mult lăţite). -Svastica (vechi simbol păgân) este şi ea un fel de cruce (crux gammata). -Crucifixul - crucea mobilă, de obicei manuală, pe care e înfăţişat Iisus răstignit