Silviu Sergiu: "Saptamana viitoare, la Bran, pe teritoriul lui Dracula, conducerea PSD-ista se va intalni sa discute, si eventual sa ia o decizie transanta in legatura cu soarta parteneriatului din umbra cu PNL".
Multi dintre cei care vor lua parte la aceste discutii au sperat ca, in urma sprijinului tacit acordat liberalilor, PSD se va transforma intr-un „vampir politic” care va suge guvernul Tariceanu de resurse financiare si, implicit, de voturi.
Au fost lideri cu greutate care au crezut sincer ca acest concubinaj ilegitim va insemna bani pentru comunitatile conduse de PSD, contracte pentru clientela de afaceri a partidului, care, ulterior, sa vireze sume importante in pusculita de campanie, atat de goala inaintea celor trei randuri de alegeri din urmatorul an si jumatate.
Mai-marii PSD-isti au fost convinsi ca vor reusi sa le impuna liberalilor o linie politica de stanga, dominata de un populism in cele mai multe cazuri desantat, care, la momentul potrivit, se va transforma in voturi.
Realitatea le-a demonstrat insa ca nu a fost un calcul politic inspirat. Primul experiment de acest fel, majorarea pensiilor, a fost un esec rasunator pentru social-democrati. Desi PSD a fost partidul care a dat tonul, pe parcurs social-democratii au pierdut ritmul. In joc a intrat seful statului, cresterea pensiilor s-a transformat intr-o afacere Tariceanu-Basescu, iar, in cele din urma, liberalii par a fi castigatorii.
Social-democratii au incercat sa recupereze, Geoana a intrat in razboi de paternitate a proiectului, dar a fost, in cateva randuri, pus la punct de premier. Din acest clinci, Tariceanu a parut un prim-ministru puternic, un atribut de imagine care nu-i era foarte familiar in timpul confruntarilor cu Basescu. Am putea spune, parafrazand un banc amuzant, ca Mircea Geoana a existat in povestea cu majorarea pensiilor ca sa aiba si Tariceanu de cine sa rada.
In aceste conditii, in mod firesc, in PSD au inceput intrebarile, framantarile. Liderii au inceput sa se intrebe cat de profitabil politic este sa ai idei cu priza la electorat, sa te bati pentru ele, sa reusesti sa le treci prin parlament, electoratul sa fie multumit, dar beneficiile electorale sa le incaseze altcineva.
Pentru ca, vrea nu vrea PSD, la putere este guvernul PNL, cel care are painea si cutitul este Tariceanu, iar, in perceptia alegatorilor, puterea este cea care are grija de popor, nu opozitia. Si, cel mai important, voturile se contabilizeaza in dreptul partidului de guvernamant.
Acest lucru incep sa-l inteleaga si liderii PSD. Realizeaza ca obscuritatea asumata din jurul relatiei cu PNL ii impiedica sa puncteze beneficii electorale. Nevoia de o transare a situatiei devine din ce in ce mai acuta pentru un PSD foarte slabit inaintea marilor confruntari electorale de anul viitor. Pentru social-democrati a venit timpul sa decida cu ce merg mai departe: ori cu caruta, ori cu teleguta.