Titlu spune în traducere: ”Dacă vrei pace pregătește-te de război!” este o expresie latină folosită de Publius Flavius Vegetius Renatus în lucrarea sa De Re Militari, (vol. III). Expresia se potrivește perfect actualei situații din Israel.
Israelul este într-o continuă pregătire militară de la înființarea sa ca stat în 1948. Vecinii nu au fost pașnici de-a lungul timpului iar grupările teroriste au atacat cu fervoare localitățile israeliene și pe locuitorii acestora. 7 octombrie 2023 a fost punctul culminat al unui masacru care a oripilat lumea. Hamas o mișcare teroristă a atacat cu sălbăticie sudul Israelului după care s-a victimizat în Gaza. Astfel după 2006 s-a repornit în forță un conflict care era la un nivel scăzut.
Va fi până la urmă război în Orientul Mijlociu sau se va declanșa de acolo al Treilea Război Mondial? Război este dar unul regional, între Iran și Israel dar un război care nu a pus pe teren trupe în schimb a aliniat diferite mișcări teroriste afiliate/plătite/ înarmate de Teheran într-un cerc de foc, așa numita ”Axă a rezistenței”, împotriva Israelului. Este un război de la distanță cu rachete, este un război al serviciilor de informații un război cu reverberații în Europa dar și cu unele reverberații posibil globale (prețul petrolului/Iranul exportă 2% din totalul petrolului pe plan mondial iar barilul ar putea ajunge la 200$, traficul comercial prin Canalul Suez etc.). Cât va dura? Nimeni nu poate spune la ora actuală. Este deocamdată un fel de ”perpetuum mobile”.
Ce urmează? Un atac în sudul Libanului (în derulare) și un răspuns la adresa Iranului. Cum se va derula atacul din Liban. Greu și cu rezultate puțin probabile în ceea ce însemnă eradicarea Hezbollah din zonă. Cum va fi răspunsul Israelului pentru Teheran? Probabil va fi lovită infrastructura portuară și terminalele de petrol alături de ținte militare. La Casa Albă se discută acest scenariu. Cât privește infrastructura nucleară acolo lucrurile sunt mult mai complicate și au peste ele un văl al serviciilor de informații (adică se... lucrează). Exercițiul real, derulat de aviația israeliană împotriva țintelor militare și portuare din Yemen, la 2000 km distanță, cu alimentare în zbor a avioanelor, a demonstrat capacitatea Tel Aviv-ului de lovire la mare distanță. Și acum să le luăm pe rând.
Situația din Levant
Odată cu escaladarea atacurilor asupra trupelor, comandanților și infrastructurii Hezbollah, Israelul și-a îndreptat atenția către granița cu Libanul, pe măsură ce câmpul de luptă din Fâșia Gaza a devenit static. Hezbollah, o organizație teroristă desemnată de SUA, este în genunchi, decapitată și fără o rețea de comunicații la nivelul comenzii. Atacurile de săptămâna trecută asupra pagerelor și a radiourilor tactice au dezvăluit că Israelul a compromis profund sistemele de comunicații ale Hezbollah, în timp ce un atac aerian asupra Beirutului, care a ucis o mare parte din conducerea forței de elită a lui Hezbollah Radwan, a arătat modul în care capacitățile de informații ale Israelului continuă să expună liderii de top ai grupului.
Lăudatele agenții de informații ale Israelului – inclusiv Mossad, Aman (direcția de informații militare) Shin Bet sau Shabak (serviciul de securitate internă al Israelului) și Unitatea 8200 (echivalentul Agenției de Securitate Națională a SUA) – și-au avut reparată reputația lovită de eșecul de a preveni atacul Hamas din 7 octombrie. Acum își redau o parte din strălucirea lor mult povestită de-a lungul timpului. După ce a promis un răspuns ferm la uciderea de către Israel a liderului politic Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran, în iulie, Iranul a părut să dea înapoi. De ce?
La Teheran se duce o luptă acerbă pentru urmașul lui Sayyid Ali Hosseini Khamenei. Noul președinte al Iranului, Masoud Pezeshkian, și-a semnalat dorința de moderare, spunând într-un discurs la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de la New York săptămâna trecută că dorește ca Iranul să joace un „rol constructiv în ordinea globală în evoluție”. Factorii de decizie ai Iranului sunt împărțiți între cei de linie dură, dornici de a restabili descurajarea și administrația lui Pezeshkian, care speră să obțină concesii de la Occident în discuțiile viitoare. Au câștigat cei din linia dură și pe 1 octombrie Iranul a lansat un atac cu rachete balistice și de croazieră (după unele servicii au lansat în jur de 180) asupra Tel Aviv-ului. Țintele au fost 3 baze aeriene și cădirea Mossadului.
Rezoluția Consiliului de Securitate 1701
Casa Albă a făcut presiuni pentru o soluție diplomatică care să determine Hezbollah să accepte voluntar să-și mute forța la 27 de kilometri de granița israeliană și înapoi spre o linie convenită după războiul din 2006 (Rezoluția Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 1701).
Acest acord este pus în aplicare de forțele de menținere a păcii ale Națiunilor Unite, care nu au reușit să-i țină pe Hezbollah departe de granița cu Israelul. Oficialii israelieni au spus că aceste discuții au ajuns într-o fundătură, iar timpul se scurge și o soluție pentru a opri atacurile transfrontaliere ale Hezbollah nu se găsește. Din păcate, negocierile dintre Israel și Hamas cu privire la războiul lor din Gaza au intrat și ele într-un impas la trei luni după ce Biden a conturat un cadru pentru încetarea focului și realizarea unui acord privind întoarcerea ostaticilor israelieni. Ambele părți au adăugat noi condiții sau au cerut noi concesii. După săptămâni de proiectare a optimismului, oficialii administrației Biden recunosc acum că „nici un acord nu este iminent” iar fereastra pentru a ajunge la un acord se închide rapid înaintea alegerilor prezidențiale din SUA din noiembrie, moment în care statutul lui Biden își va diminua influența internațională. Levantul rămâne măcinat de incertitudine!
Țintele Iranului în Israel
IRGC a desfășurat operațiunea de pe 1 octombrie 2024 cu aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională și „cu cunoștința” Statului Major al Forțelor Armate. Ministrul iranian al Apărării, generalul de brigadă Aziz Nasir Zadeh, a susținut că Iranul a vizat centrele „militare, operaționale și de informații” israeliene asociate cu uciderea lui Ismail Haniyeh, care a avut loc la Teheran, Iran, în iulie 2023. Presa afiliată Statul Major al Forțelor Armate iraniene a susținut că Iranul a vizat următoarele baze aeriene: Baza Aeriană Nevatim, care găzduiește avioane F-35 israeliene, situată în afara Beersheba.
Cele mai multe dintre F-35-urile israeliene erau probabil în misiune în momentul atacului, având în vedere că majoritatea alimentărilor aeriene ale Israelului s-au făcut în aer prin avioanele cisternă, IAF 707 (similar celui american KC-46 Pegasus). Presa pro-Hezbollah a susținut că această bază a fost folosită în uciderea de către Israel a secretarului general al Hezbollah, Hassan Nasrallah- Baza a fost lovit da rachetele iraniene și a fost distrus hangarul care găzduia avioanele F-35; Baza Aeriană Hatzerim din deșertul Negev (asta este una din bazele ”delicate” ale Israelului); Baza Aeriană Tel Nof, la 20 de kilometri sud de Tel Aviv.
Imaginile geolocalizate au arătat, de asemenea, rachete balistice iraniene impactând în cel puțin alte trei locații: o zonă la sud de Herzliya (filmările înfățișează o zonă situată în apropierea bazei de informații IDF Glilot, care găzduiește Unitatea IDF 8200, unitatea care se ocupă de interceptarea comunicaţiilor, colectarea de informaţii din mediul online dar şi cu criptarea şi decriptarea acestora, și sediul Mossad (Israelul a evacuat baza de informații Glilot înainte de atac); o școală din Gedera, situată în apropierea bazei aeriene Tel Nof; o zonă din apropierea Ayalon Mall, Ramat Gan, zonă care se află imediat la vest de Yarkon Park, unde se este sediul Shin Bet (serviciul de securitate internă al Israelului). Atacul iranian a ucis un palestinian lângă Ierihon, în Cisiordania, iar schije au rănit ușor doi israelieni la Tel Aviv.
Rachetele au fost distruse de sistemele de apărarea israeliene și de sistemele navale americane din zonă mai precis de distrugătoarele USS Cole și USS Bulkeley care erau desfășurate în regiunea de est a Mediteranei (declarația aparține purtătorul de cuvânt al Pentagonului, generalul-maior Pat Ryder). Israelul are un sistem de apărare stratificat de joasă înălțime, medie și de altitudine înaltă. Iron Dom, David Sling și Arrow 2 și 3 sunt cele trei sisteme de apărare.
Unele din rachetele au fost distruse deasupra Iordaniei și Siriei. Sistemele de apărare aeriană Arrow din Israel și David Sling au jucat cel mai important rol în interceptarea barajului de marți. Raytheon și firma israeliană de apărare Rafael au făcut echipă pentru a dezvolta sistemul David Sling iar Boeing și Israel Aerospace Industries și-au unit forțele pentru a dezvolta sistemul Arrow. Ambele sisteme, împreună cu Domul de Fier, au fost utilizate în timpul atacului Iranului asupra Israelului în aprilie, când 99% din cele peste 300 de drone, rachete balistice și de croazieră lansate de Iran au fost interceptate.
Care au fost așa zisele motive al loviturii iraniene?
Moartea lui Ismail Haniyeh, care a fost ucis în Iran și moartea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. Loviturile israeliene asupra buncărului Hezbollah din sudul Beirutului au venit în timp ce Hassan Nasrallah se întâlnea cu un comandant paramilitar iranian de top (generalul Abbas Nilforoushan) trimis inclusiv să-l anunțe pe liderul Hezbollah ca există indicii care duc spre eliminarea lui. Generalii iranieni au considerat că un atac cu rachete este necesar pentru a salva fața și a demonstra puterea militară a Teheranului atât conaționalilor cât și lumi arabe. Spre deosebire de barajul din aprilie, Iranul nu a furnizat niciun avertisment pe canale diplomatice înaintea atacurilor, care au venit mai devreme decât se așteptau unii oficiali ai Pentagonului.
Iranul s-a bazat în întregime pe rachete balistice care zboară rapid, lansate de pe propriul său teritoriu, fără a implica drone cu mișcare lentă sau lansări de către milițiile susținute de IRGC în Irak, Siria și Yemen, într-o aparentă încercare de a evita detectarea timpurie.
Ce rachete au folosit iranienii?
Iranul a folosit variante ale rachetei balistice Shahab-3. Shahab-3 este baza pentru toate rachetele balistice iraniene cu raza medie de acțiune care utilizează un propulsor lichid sau o combinație lichid cu solid. Grupul Missile Threat Project afirma ca Shahab-3 a intrat in serviciu în 2003, poate transporta un focos de 760 pana la 1.200 de kilograme și poate fi lansat de pe lansatoare mobile, precum și din silozuri. Iran Watch afirma ca cele mai noi variante ale Shahab-3, rachetele Ghadr și Emad, au o precizie de până la 300 de metri față de țintele vizate. Iranul a susținut că a lansat pentru prima dată racheta balistică hipersonică cu rază medie de acțiune „Fattah-2” produsă pe plan intern (are o viteza Mach 5, sau de cinci ori viteza sunetului/aproximativ 6.100 de kilometri pe ora).
IRGC a susținut că a lansat rachete Fattah pentru a distruge sistemele de interceptare a rachetelor Arrow 2 și Arrow 3 ale Israelului. Fattah-2 a fost lansată pentru prima dată în 2023. Este prima rachetă balistică hipersonică a Iranului. Potrivit Iranului, manevrabilitatea și viteza ridicată o ajută să evite sistemele de apărare antirachetă. Numele său, care înseamnă „cuceritor” sau „aducător de victorie”, „învingător” în arabă, se referă la Al-Fattaḥ, a fost selectat de Liderul Suprem al Iranului. Se spune că racheta are capacitatea de a transporta focoase nucleare în cazul în care Iranul își va continua programul nuclear.
Hezbollah a susținut Hamas cu tiruri transfrontaliere de rachete
Până acum, Israelul și Hezbollah au luptat după reguli informale care stabilesc unde pot ataca cei doi inamici, ce tipuri de arme pot folosi și dacă civilii sau combatanții sunt uciși. Loviturile asupra lui Dahiyeh depășesc aceste așa-numite reguli ale jocului. Israelul nu se va abține să lovească din nou în centrul nervos al Hezbollah.
Schimbarea strategică a Israelului este orientată spre oprirea unui conflict transfrontalier care a fost costisitor pentru ambele părți, dar care nu are o rampă diplomatică clară. Hezbollah s-a angajat să continue să atace Israelul până la sfârșitul luptei în Gaza, dar discuțiile de încetare a focului au fost inutile de luni de zile şi sunt blocate în prezent. Hezbollah a început să tragă cu rachete peste graniță la scurt timp după atacurile conduse de Hamas din 7 octombrie, atacuri care au declanșat războiul din Gaza. Atacurile au declanșat o masă de peste 60.000 de refugiați din localitățile de la granița cu Libanul.
Israelul căutase să evite un război în timp ce luptele din Gaza erau în plină desfășurare, iar trupele sale erau epuizate de luptă. Dar, pe măsură ce activitatea pe frontul din Gaza a încetat, Hezbollah-ul a împins limitele în nord atacând cu sălbăticie, cu rachete lansate din lansatoare multiple mobile PHL-81 (de proveniență China) sau Fadjr-3 (producție Iran). La vizita derulată la o bază aeriană din nordul Israelului de către Yoav Gallant, ministrul apărării al Israelului, acesta le-a spus militarilor să se pregătească pentru o luptă dură. „Centrul de greutate se mișcă spre nord”, a spus el.
IDF s-a pregătit din timp pentru atacul din Liban
IDF a întreprins câteva măsuri pregătitoare pentru incursiunea sa terestră în Liban. Comandamentul de Nord al IDF a emis decizia pentru stabilirea unei zone militară închise peste orașele din nordul Israelului Metula, Misgav Am și Kfar Giladi, de-a lungul graniței Israel-Liban acum una sau două săptămâni în urmă. Trupele speciale israeliene și-au făcut apariția în teritoriul libaneze pentru cercetarea acestuia. De asemenea IDF a interzis intrarea civililor în zonă. Israelul a anunțat locuitori din 20 de orașe din sudul Libanului să prăsească teritoriul respectiv. Ani de zile, înainte de a începe conflictul actual, Israelul a evitat să intensifice confruntarea directă împotriva Hezbollah de teama să nu declanșeze un ciclu care să escaladeze.
În timp ce Israelul a lovit frecvent transferurile de arme către Hezbollah în Siria, în ultimul deceniu, a avut grijă să evite uciderea membrilor Hezbollah. Oficialii israelieni spun acum că această strategie a permis Hezbollah să se rearmeze și să se înrădăcineze după războiul din 2006. În ultimul an, Israelul a ucis 500 de luptători Hezbollah, mulți dintre ei în vârstă. Hezbollah are capacitatea de a lovi în întregul Israel cu rachete ghidate de precizie, dar nu a făcut-o. Un oficial militar israelian a spus că majoritatea schimburilor de foc sunt încă limitate la câțiva zeci de km de fiecare parte a graniței comune. Dar calculele ambelor părți se schimbă rapid. Acele linii roșii nu mai există. IDF s-a pregătit pentru incursiunea terestră în Liban, chemând unități de rezerviști și desfășurând Divizia 98 de parașutiști și comandouri din Gaza la granița de nord dintre Israel și Liban.
Mai mulți rezerviști au primit apeluri cu ordine de a se prezenta la serviciu în nordul țării. Comandanții IDF de la Comandamentul de Nord și diviziile IDF 36, 98 și 91 au aprobat recent planuri pentru „zilele următoare” de-a lungul frontului de nord. Aceste formațiuni au efectuat mai multe exerciții de antrenament, în zonă, pentru a pregăti viitoarele operațiuni, inclusiv exerciții care au simulat o ofensivă terestră în Liban. De luni de zile, Israelul a lovit gruparea militantă libaneză cu operațiuni ascunse din ce în ce mai elaborate, lovituri aeriene în adâncimea teritoriului său și uciderea țintită a oficialilor de rang înalt în atacurile asupra Beirutului, care cândva ar fi fost interzise conform regulilor de mult înțelese ale celor doi combatanți din conflict. La sfârșitul lunii iulie, Israelul l-a ucis pe comandantul de vârf al Hezbollah, Fuad Shukr, într-un atac aerian asupra unei clădiri din Dahiyeh.
Luna trecută, a trimis peste 100 de avioane de război pentru a efectua o lovitură puternică preventivă asupra pozițiilor rachetelor Hezbollah din Liban. De asemenea, a atins ținte în Siria și Yemen legate de sprijinul Iranului pentru grup. Israelul a ucis un grup de înalți oficiali militari iranieni într-o lovitură asupra unei clădiri diplomatice din Damasc în aprilie. Luna aceasta, a lansat un raid de comando asupra unei instalații controlate de iranieni din Siria, suspectată că ar produce arme pentru Hezbollah. În Yemen aviația israeliană a lovit, la peste 2000 km distanță, centrale electrice și instalații portuare maritime din porturile Ras Isa și Hodeidah.
Atacurile din Liban au creat o creștere constantă a violenței transfrontaliere, deoarece Hezbollah și-a intensificat răspunsurile. Peste 1.000 de rachete au fost lansate asupra Israelului din Liban atât în iulie, cât și în august, în creștere față de aproximativ 300 pe lună la începutul anului, potrivit datelor de la serviciul de securitate Shin Bet din Israel și de la think tank din Tel Aviv - Institutul pentru Studii de Securitate Națională.
Măsurile militare luate de câteva săptămâni de Pentagon
Reflectând creșterea tensiunilor, Pentagonul a declarat că portavionul USS Harry S. Truman se va îndrepta spre estul Mediteranei. Grupul naval al portavionului USS Abraham Lincoln era deja în regiunea Mării Roșii. Înalți oficiali militari americani se pregăteau pentru ofensiva la sol a Israelului în Liban. Ei erau, în mod special, îngrijorați de faptul că Iranul ar putea lansa un nou atac asupra Israelului ca represalii pentru uciderea liderului Hezbollah Hassan Nasrallah. Ceea ce s-a și întâmplat.
Ca un posibil răspuns, Departamentul Apărării a sporit numărul de avioane de război F-15E, F-16 și A-10 ale Forțelor Aeriene pe care le-a desfășurat în regiunea Orientului Mijlociu. Statele Unite mai au în regiune și avioane F-22, dar numărul lor va rămâne același. Această creștere a avioanelor Forțelor Aeriene este semnificativă, deoarece avioanele de vânătoare F-15E și F-16 au jucat un rol major în doborârea dronelor iraniene atunci când Teheranul a lansat un atac cu rachete și drone împotriva Israelului în aprilie. De asemenea un grup al infanteriști marini (Marine Amphibious Ready Group), format din aproximativ 2.200 de infanteriști marini, se află, în Marea Mediterană, iar oficialii apărării spun că sunt pregătiți să desfășoare și mai multe forțe dacă este nevoie. Și francezi au trimis un port elicopter spre Liban care va sosi în zilele următoare, în timp ce guvernul francez se gândește dacă să evacueze cei aproximativ 20.000 de cetățeni francezi din Liban. Premierul libanez Najib Mikati a declarat că 1 milion de libanezi au fost forțați să-și părăsească casele pe fondul războiului.
Câteva idei de final
Proliferarea și intensificarea operațiunilor israeliene ar părea să se încadreze în definiția „războiului pe șapte fronturi” pe care, potrivit lui Netanyahu, Iranul îl poartă împotriva Israelului. Această încadrare ar include țările în care se află aliații Teheranului, precum și grupurile armate din Cisiordania ocupată. Dincolo de aceasta, ar putea premierul israelian să fie tentat, pe fondul atmosferei de triumfalism care a venit odată cu loviturile cu avioane și drone în întreaga regiune, să modifice mai profund ordinea regională?
Vorbim despre un nou Orient încă din 2003 din timpul războiului din Irak. Apoi în 2006 Condoleezza Rice, secretarul de stat al SUA de atunci a vorbit de Orientul Mijlociu Lărgit. În 2020 au venit Acordurile Abraham. Și uite așa ne apropiem de o modelare a Orientului Mijlociu. Urmează modelarea relației Arabia Saudită Israel după semnarea acordului de apărare dintre Arabia Saudită și SUA. Netanyahu va face ceea ce are nevoie pentru a reseta jocurile cu Iranul. Iranul arată acum... mai slab decât a fost în orice moment al conflictului. Israelienii vor căuta să valorifice acest lucru cât mai au șansa. Americani nu vor o extindere a ostilităților. Hezbollah încă mai păstrează cel puțin o jumătate din arsenalul său de rachete ghidate de precizie de dinainte de război. Grupul nu a dezlănțuit potopul încă în orașele israeliene și rămâne neclar de ce. Într-un discurs difuzat cu doar câteva zile înainte de a fi ucis, Nasrallah i-a batjocorit pe liderii israelieni cu lansarea unei invazii, spunând că forțele lor vor cădea într-o „capcană”.
Un fost coleg, general israelian, îmi spunea o istorie interesantă: în mai multe rânduri, pe parcursul actualului conflict, conducerea israeliană a arătat reținere atunci când a fost presată de Washington, inclusiv atunci când au întrerupt cursele aeriene israeliene în momentul în care erau gata să-l elimine pe Nasrallah pe 11 octombrie 2023. În orice caz liderii israelieni au trecut în mod repetat de liniile roșii ale lui Biden, declanșând distrugeri pe scară largă în Rafah, surprinzând Pentagonul cu asasinate repetate ale înalților oficiali (civili și militari) legați de Iran și, cel mai recent, invadând sudul Libanului.
Întrebarea este: poate războiul din sudul Libanului se elimine luptătorii Hezbollah de la granița cu Israelul? Poate, dar va fi foarte dificil. Hezbollah-ul este înrădăcinat în terenul și localitățile de la granița cu Israelul din sudul Libanului. Extinderea mandatului UNIFIL pentru a revigora Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU ar necesita un nou mandat la Consiliul de Securitate. Chiar dacă Rusia sau China nu au respins acest lucru, ar fi nevoie, mai întâi, cel puțin de alegeri prezidențiale de succes în Liban, unde jocul pentru putere pe fondul blocajului politic ar putea declanșa un conflict intern. La aproape un an de la atacurile din 7 octombrie 2023 din Israel, administrația Biden pare să-și fi pierdut controlul în utilizarea unor pârghii care să ducă la limitarea unui război regional mai larg. Dar administrația are o nouă oportunitate de angajament constructiv: ajutând Forțele Armate Libaneze să umple golul lăsat de Hezbollah în colaps și să restabilească suveranitatea guvernului libanez. Avem o situație extrem de complicată și care deocamdată rămâne sub controlul lui Netanyahu.