La Liceul de Matematica-Fizica Nr. 3 din Bucuresti am invatat in clasa cu indicativul “P”.
Cel mai tare am suferit cand au demolat casa bunicilor mei pentru a face loc hidoaselor blocuri, la atat de mare prêt astazi. Povestea mea nu are nimic deosebit. Am absolvit Facultatea de Automatica si Calculatoare si, mult mai tarziu, un MBA la HEC Montreal/Ottawa University. Summa cum Laudae. Cea mai mare banca din Romania mi-a oferit un premiu pentru aceasta performata, dar nu m-au invitat si la un interviu. Dar acestea sunt povesti din tranzitie, nu din copilarie.
Imi amintesc senzatia bizara pe care am avut-o cand am fost aleasa sa-I dau flori Elenei Ceausescu (“Tovarasa Elena Ceausescu – savant de frunte si mama iubitoare”). Cred ca din cauza ca eram o fetita inalta cu codite blonde si funde uriase. “Tovarasa” era foarte eleganta si mirosea a parfum frantuzesc. Nu-mi amintesc anul, ci numai locul: Sectia de votare de la Uzinele 23 August. Era un referendum pentru dezarmare iar eu eram in clasa a VI-a sau a VII-a. Se spunea despre copiii care le dadeau flori “tovarasilor” ca erau verificati si dezinfectati. Eu am fos aleasa din multimea de copii de catre o tovarasa (dintre organizatori, presupun), care mi-a zambit, mi-a dat un buchet urias si mi-a facut un scurt instructaj. Atat. I-am dat florile, m-a pupat, au facut cu mana, s-au urcat in masina si au plecat.
Dupa parerea mea, cel mai deranjante au fost muncile agricole, maturatul strazilor si sortatul cartofilor. Imi amintesc un episod, cand lucram la ITC si maturam cu foc str. Barbu Vacarescu cot la cot cu colegii (cercetatori stiintifici), cand un bunic a trecut cu nepotul de mana si i-a spus: “Uite, daca nu pui mana sa inveti, ajungi ca astia la maturat strada!”.
Concurenta, cu care am facut cunostinta prima data la examenul de “treapta I-a”, mi-a fost de folos. Asa ca la “treapta a II-a” am luat media 10. In plus, m-am hotarat sa-mi abandonez visul de a deveni medic – mai ales dupa ce am ascultat povesti de groaza cu repartitii in sate uitate de lume si sa ma indrept catre o profesiune care parea de viitor: am hotarat sa ma fac dezvoltator software. La sate nu programeaza nimeni!! Parcursul meu a fost banal: am reusit sa intru la facultate, am lucrat la ITC (Institutul de Tehnica de Calcul) – o colectie remarcabila de profesionisti, apoi, din 1991, am devenit “bancher”.
Am citit demult un roman (cred ca facea parte din lecturile obligatorii) “Asa s-a calit otelul” de Nikolai Ostrovski. (Oricum, acele vremuri, pe mine m-au facut dependenta de literatura. Suprema evadare.) Eu cred ca acei ani de privatiuni – cea mai mare fiind lipsa de libertate – plus concurenta acerba inca din copilarie si adolescenta, au format o generatie dornica sa lupte pentru propria bunastare (realizare, implinire, fiecare cu dorinta sa). Iar bunastarea creeaza bunastare.
Au fost vremuri triste pentru adultii acelor ani. Dar pentru mine si multi alti copii, copilaria a fost frumoasa, datorita celor din jurul meu.
Toate cele bune, Daniela Bobocea, nascuta pe 12/11/1967