Adinuţa Donescu, o fetiţă din Curtea de Argeş de 7 ani, are o inimă mare şi e iubită de toţi vecinii de pe Strada Castanilor.
Adina Donescu are 7 ani şi e în clasa întâi. E cel mai iubit copil de pe Strada Castanilor din Curtea de Argeş. Recunoaşte: era frumos la grădi, dar parcă şi la şcoală e bine. „Mie îmi place la şcoală, îmi place şi de doamna învăţătoare, şi de colegi, de toată lumea. Acum suntem la litera «R» mare, dar cel mai mult mi-a plăcut la «A», că e litera cu care începe numele meu.“
Prima zi de şcoală a fost una deosebită. A fost foarte emoţionată, a probat uniforma de mai multe ori şi a decis că îi vine foarte bine. După ce s-a întors de la şcoală, a hotărât că trebuie să vadă toţi prietenii ei, toţi vecinii de pe Strada Castanilor ce frumoasă e rochiţa. Şi i-a vizitat pe toţi, până spre seară.
Cum Adinei îi place să schieze, Moş Nicolae i-a adus o păpuşă pe schiuri. De la Moş Crăciun îşi doreşte mai mult: „Aş vrea o trusă de chimie şi una de magie. Cu trusa de chimie vreau să fac experimente, dar numai după ce îmi face tati o căbănuţă, să nu stric casa. Cu trusa de magie vreau să fac să dispară cineva. De exemplu, pe mami şi pe tati când mă supără. Dar numai puţin, că i-aş aduce înapoi repede“. A vrut să se descurce de una singură Ca mulţi copii de vârsta ei, e pasionată de desen. „Am făcut şi o revistă cu benzi desenate“, spune şi arată câteva planşe despre felul în care se desfăşoară ziua unui băieţel pe care l-a întâlnit la grădiniţă. „Venea din Israel şi îl sâcâiau toţi copiii. Eu am vrut să fac o revistă şi să i-o dau cadou, dar nu am terminat-o. La grădiniţă îl vizita şi prietena lui. Acum a plecat înapoi, la el în ţară“, povesteşte Adinuţa, parcă uşor nostalgică.
Adina, deşi are doar 7 ani, ar putea să se înscrie într-o organizaţie a iubitorilor de animale. Anul trecut, pe lângă grădiniţa ei se aciuaseră câteva pisicuţe. „Trei erau bolnave şi trebuiau duse la medic. Aveau nevoie de medicamente“, spune, serioasă, fetiţa. Dar n-avea bani pentru medic şi pentru medicamente. A vrut să rezolve de una singură, să nu ceară bani de la mami şi tati. Aşa că a mers pe stradă, pe la vecini, şi i-a întrebat dacă nu vor cumva să cumpere din desenele ei. „Nu erau scumpe, zece mii desenul. Am vândut câteva şi am salvat pisicuţele“, e mândră fetiţa. „Acesta e reportajul meu“ Adinuţei îi place să facă poze, iar fotografiile făcute de ea sunt încadrate corect. A moştenit de la mama, profesoară de chimie, pasiunea pentru „experimente“. Când se va face mare, Adinuţa vrea să se facă ziaristă, să scrie interviuri şi „discursuri“ în ziare. Tati intervine în discuţie, dar copilul îl avertizează: „Te rog, tati, acesta e reportajul meu“.