Jocurile sunt făcute! Astăzi se pune punct campaniei electorale. Duminică, românii vor decide finaliștii în bătălia pentru fotoliul de Președinte al României. Nimic nu mai este de făcut, filmul fiecăruia dintre candidați trebuie să înghețe la momentul actual. Ce a adus în plus această campanie electorală?
În primul rând a devoloat nivelul real de putreziciune morală a actualei clase politice. Acțiunile în forță ale DNA au obturat complet sau au trimis în insignifiant mesajele candidaților, mai atenți la ce se întâmplă în spatele lor decât la proiectele pentru România. Afacerea Microsoft, restituirile ilegale de păduri, iminenta explozie a scandalului EADS, arestarea lui Viorel Hrebenciuc, cel considerat de mai bine de două decenii eminența cenușie a PSD, au fost ca niște obuze care au lovit din plin clasa politică românească. Schijele lor au atins în proporție mai mică sau mai mare și principalii candidați la cea mai înaltă funcție în stat. Pe de altă parte, scoaterea la lumină a mâlului din politica românească e susceptibilă să fi dus la două posibile reacții ale electoratului: o scârbire a lui exprimată printr-o absenteism major, așa cum a sugerat Cristian Pârvulescu într-o emisiune de televiziune de la mijlocul săptămânii, sau, dimpotrivă, o iritare menită să scoată lumea din casă, pentru a pune capăt definitiv acestei paranghelii fără sfârșit pe banii unei populații tot mai sărăcite, într-o țară membră a Uniunii Europene, în secolul al XXI-lea. Este inutil să spun că în primul caz, așa cum sugera și Cristian Pârvulescu în emisiunea respectivă, decisive ar fi, încă o dată, mașinăriile de partid, iar principalul avantajat, Victor Ponta, pentru că PSD dispune de cea mai performantă logistică în teritoriu, mai ales că printr-un artificiu tocmai a transferat câteva sute de primari din rândurile opoziției. În cazul efectului advers, de trezire a conștiințelor, avantajată ar fi Monica Macovei, candidat care nu are în spate sprijinul vreunuia dintre partidele atinse de flagelul corupției și care este percepută la nivelul opiniei publice drept „mama DNA”-ului. Mai ales că, așa cum anticipam cu mai multă vreme în urmă, campania Monicăi Macovei (purtată în special în spațiul online) s-a rafinat în timp, mesajele au devenit tot mai originale și seducătoare, iar personalități importante ale vieții culturale și-au anunțat sprijinul pentru candidatura ei.
Cum doar o zi de pauză ne mai desparte de marele vot se întrevede destul de clar că patru vor fi candidații care își vor disputa cele două locuri de finaliști: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Monica Macovei și Elena Udrea. Locul lui Victor Ponta este aproape sigur, singurul element care l-ar putea pune în pericol fiind o defecțiune majoră la nivelul propriului său partid, cauzată de luptele interne pentru putere, în condițiile în care acțiunile DNA au bulversat vizibil raporturile de forțe dintre echipele Șova-Hrebenciuc și Dragnea-Ghiță. O eventuală trădare a celei din urmă, în favoarea vreunuia dintre candidații de rezervă ai puterii (Tăriceanu sau Meleșcanu) i-ar putea fi fatală lui Victor Ponta, aflat pe un vizibil trend descendent în opțiunile electoratului. Dovada cea mai clară este dată de faptul că, dacă în urmă cu două săptămâni era cotat într-un sondaj realizat de IRES cu o intenție de vot de 41%, cu puțin timp înainte de încheierea campaniei electorale, chiar premierul a declarat că obiectivul său pentru primul tur de scrutin este acela de a obține 37,5% din voturi. Pe lângă mașinăria de partid (care dă semnale tot mai clare că nu este infailibilă), după ieșirea din joc a lui Viorel Hrebenciuc (aflat în arest) și readucerea în actualitate de către DNA a dosarului „Referendumul”, Victor Ponta nu se va mai putea baza prea mult pe ingineriile tradiționale ale șefilor secțiilor de votare sau pe turismul electoral. Speranța sa stă în Dumnezeu și reprezentanții săi pe pământ (preoții care vor trebui să-și convingă enoriașii) și în „ungerea” unor categorii cât mai largi de populație cu mită electorală sau cu promisiunea unor iminente amnistii și grațieri.
Campania lui Klaus Iohannis, agresivă la nivelul panotajului outdoor, a fost una lipsită de sare și piper. Dacă la intrarea în cursă a candidatului Iohannis, fostul președinte al PNL, Crin Antonescu anunța că nu îl cunoaște și așteaptă să fie convins de acesta, impresia generală este că lucrurile nu s-au modificat prea mult în această direcție. Singurul atú al lui Iohannis rezidă din originea sa germană pe care trebuie să o luăm ca o garanție a faptului că este un om al „lucrului bine făcut”. În schimb, candidatul se bucură de o logistică bine dezvoltată în teritoriu, rezultată din fuziunea PNL-PDL. La fel ca la Victor Ponta, forța organizatorică a partidului care îl susține este principalul argument al lui Klaus Iohannis. Dar și o oarecare susținere a mediilor eletiste de la oraș care văd în originea sa germană o garanție de seriozitate. Andrei Pleșu este unul dintre intelectualii de mare prestigiu care au anunțat că îi susțin candidatura.
Monica Macovei este singura dintre candidați care crește în sondajele de opinie și care profită din plin de acțiunile DNA. Campioană absolută în spațiul online și, dacă e să dăm crezare unor sondaje de opinie, în marile orașe, susținută intens de intelligentsia și de formatorii de opinie (Gabriel Liiceanu este unul dintre greii culturii care susțin activ candidatura sa), Monica Macovei are o mare problemă la nivelul electoratului din mediul rural, mai ales în condițiile în care nu are în spate logistica propagandistică a vreunui partid politic (primari, consilieri locali, oameni cu autoritate ziare locale, care să o susțină) iar televiziunile centrale nu au făcut exces de zel în a o promova. În plus nu se știe în ce măsură Monica Macovei va avea reprezentanți în secțiile de votare mai izolate, unde în mod tradițional riscurile de defecțiuni majore în gestionarea buletinelor de vot sunt mai mari.
Elena Udrea are ca argumente principale susținerea Partidului Mișcarea Populară, dar și a președintelui Traian Băsescu și a nucleului foarte dur de susținători ai acestuia. Din păcate a intrat într-un conflict destul de dur cu intelectualii și formatorii de opinie după exprimarea publică a unor opinii nu foarte diplomatice la adresa acestora. Plină de optimism și energie, cameleonică, schimbând cu ușurință ținutele și tipurile de adresare în funcție de electorat, este genul de om care te cucerește din prima sau niciodată. La prima vedere, cercul ei de susținători pare destul de restrâns, jurnaliștii care o sprijină îi oferă căi de vizibilitate în mass-media, dar se feresc să o susțină fățiș, așa cum fac intelectualii care nu au nicio problemă să se afișeze cu Monica Macovei. Privind din afară, este destul de dificil de evaluat impactul Elenei Udrea asupra electoratului. Printre susținătorii ei de marcă, în afară de președintele Traian Băsescu, cel mai la vedere este fostul premier Emil Boc. Ceea ce deja înseamnă foarte mult.
Așa cum am spus-o în urmă cu două săptămâni, dacă doamnele Macovei și Udrea și-ar fi unit forțele, categoric, una dintre ele ar fi avut șanse uriașe să ajungă Președintele României. Dintre ele două, eu aș fi pariat pe doamna Macovei, dată fiind structura electoratului său (intelectuali independenți politic, cu spirit critic), mai puțin disciplinată decât a celui de partid al Elenei Udrea. Pe românește, dacă doamna Macovei i-ar fi spus electoratului său să voteze cu Elena Udrea, ar fi fost mai mici șansele ca acest lucru să se întâmple decât dacă Traian Băsescu și Elena Udrea ar fi cerut PMP să o voteze pe Monica Macovei. Dar acestea sunt simple ipoteze contrafactuale. Important e că duminică mergem la vot, iar de săptămâna viitoare vom avea o primă idee despre cum ar putea arăta România în viitorii ani. Acum nu ne rămâne decât să așteptăm și să votăm candidatul pe care ni-l dorim. Vorba cântecului: „Que sera, sera!”