Sfântul Chiril al Ierusalimului se naște în Orașul Sfânt în anul 315, în timpul lui Constantin cel Mare. Este hirotonit diacon de către Macarie al Ierusalimului și preot de către episcopul Maxim II.
În jurul anului 348, Chiril îi urmează în scaun ca episcop lui Maxim. Între el și mitropolitul Cezareei Palestinei, Acachie, care era arian, izbucnește repede un conflict, iar Chiril este exilat în mai multe rânduri. Aceste exiluri repetate determină Sinodul din Antiohia să-l trimită pe Sfântul Grigorie de Nyssa să cerceteze situația. Acesta constată că Biserica din Ierusalim are o credință sănătoasă. De altfel, Sfântul Chiril este unul dintre participanții la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol (381), unde își mărturisește ortodoxia. Trece la Domnul în 386, în timpul lui Teodosie cel Mare. Lasă în urma sa o operă teologică remarcabilă, din care se disting mai ales „Catehezele”.