Cuviosul Simeon s-a născut în cetatea Antiohia din Siria, în anul 522. Când avea doar cinci ani, un cutremur a zguduit cetatea, tatăl său a fost ucis de o piatră mare, iar copilul s-a rătăcit de mama lui.
L-a găsit o femeie, care l-a dus pe un munte din apropiere, iar după șapte zile, Sfântul Ioan Botezătorul i-a apărut mamei în vis arătândui unde se afla fiul ei. La doar șase ani, Simeon a renunțat la toate bunurile lumești și a luat calea mănăstirii. A cerut să i se înalțe un stâlp de piatră, iar în vârful stâlpului era un locaș mic, din lemn de nuc. Aici a trăit 18 ani. Avea vedenii dumnezeiești, îngerii i se arătau și-i spuneau ce să facă. A trăit apoi 45 de ani pe Muntele Minunat, într-un loc înalt și pietros. Moaștele Sfântului Simeon se află, din 1497, la Mănăstirea Neamț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare.