În anul 288, din porunca împăraților Dioclețian și Maximian este declanșată o teribilă prigoană împotriva creștinilor: doar în Nicomidia sunt uciși 20.000 de creștini.
Unul dintre cei mai curajoși membri ai comunității era Sfântul Antim, care îi îmbărbăta și pe ceilalți. Vestea despre el ajunge și la Maximian, care ordonă să fie prins. Văzător cu duhul, Antim le iese înainte soldaților trimiși după el, îi duce acasă, îi ospătează, le slujește și apoi le dezvăluie că el este cel pe care-l caută. Uimiți de bunătatea sa, soldații decid să-i spună împăratului că nu l-au găsit și îi cer lui Antim să se ascundă. Însă Sfântul le răspunde că vrea să moară pentru Hristos. Pe drum, ascultându-i predicile, toți soldații se botează. Adus în fața împăratului, Antim este torturat și apoi i se taie capul.