În dimineaţa zilei de 7 mai 351, în timpul împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, pe cerul Ierusalimului s-a arătat o cruce luminoasă, care se întindea de la Golgota până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de circa 9 kilometri, strălucind mai puternic decât soarele, şi care a rămas pe cer timp de 7 zile.
Oamenii au ieşit din case şi şi-au lăsat munca pentru a merge la biserici şi a-L slăvi pe Dumnezeu. Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris lui Constanţiu despre minune, îndemnându-l să părăsească erezia ariană, care nega divinitatea lui Hristos. Potrivit istoricului Sozomen, mulţi iudei, păgâni şi eretici arieni, văzând această minune, au trecut la dreapta credinţă.