Sfântul Efrem a fost al doilea episcop al Tomisului (primul fiind Sf. Bretanion), care păstorea întreaga Sciție Mică (Dobrogea de azi).
Născut în sudul Dunării, din părinţi creştini, Efrem merge la Locurile Sfinte şi rămâne acolo ca preot. Ajunge ucenic al Patriarhului Hermon al Ierusalimului (300-314) şi este pregătit pentru o misiune la gurile Dunării. Trimis să preia Eparhia Tomisului, converteşte mulţi daci, romani, goţi şi sciţi şi răscumpără de la moarte sclavi pe care îi creştinează. De asemenea, răscumpără moaştele mucenicilor şi le îngroapă cu cinste. În timpul prigoanei lui Diocleţian, Efren este prins, închis şi torturat cumplit la Cherson (Crimeea) pentru a se lepăda de Hristos, dar rezistă eroic. I se taie capul pe 7 martie 304.