Sfinţii Constantin şi Elena sunt numiţi „întocmai cu apostolii” pentru rolul lor crucial în dezvoltarea creştinismului.
Constantin, fiul împăratului Constantius Chlorus, s-a născut în 272, la Naissus (astăzi, Niş, în Serbia), După moartea tatălui, este uns împărat (306). Îl învinge pe rivalul Maxenţiu la Pons Milvius, în 312. În ajunul luptei, Constantin vede pe cer o cruce luminoasă şi inscripţia: „In hoc signum vinces” („Sub acest semn vei învinge”).
Noaptea, în vis îi apare Hristos care îi cere să pună semnul crucii pe armele şi steagurile oştii, iar Constantin obţine o victorie strălucită. În 313, legalizează creştinismul. În 325, convoacă Sinodul de la Niceea. În 330, inaugurează noua capitală, Constantinopol.
Trece la cele veşnice în 337, zece ani după mama sa, împărăteasa Elena, cea care l-a îndrumat tot timpul. Elena descoperă în 326, pe Golgota, Crucea lui Iisus. Tot ea ridică Biserica Sfântului Mormânt, pe cele din Betleem, Nazaret şi alte locuri sfinte.