Cuviosul Ilarion cel Nou se naște în jurul anului 773 și se călugărește la 20 de ani la Mănăstirea Xirochipiu din Constantinopol. Merge apoi la Mănăstirea Dalmat, unde ajunge stareț, fiind ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul.
În 813, Ilarion îl mustră pe împăratul Leon Armeanul (813-820) pentru iconoclasmul său, drept care va fi închis și torturat. Leon moare ucis de propriile gărzi în biserică, în locul unde aruncase icoana Mântuitorului.
Ilarion este eliberat de urmașul lui Leon, Mihai II (820-829), dar este surghiunit de fiul acestuia, Teofil (829-840), un alt iconoclast. Când pe tron vine împărăreasa Teodora (842-856), ea convoacă sinodul de la Constantinopol din 842, prin care este restaurat cultul icoanelor. Ilarion revine la Dalmat, unde moare la vârsta de 70 de ani.