Născut la Tesalonic, Sfântul Cuvios David a trăit în secolul VI. De tânăr s-a călugărit la Mănăstirea „Sfinților Mucenici Teodor și Mercurie”, apoi și-a ales ca loc de pustnicie creanga unui migdal.
În pom va îndura timp de trei ani ploile, zăpezile, arșița, până ce un înger i-a cerut să se nevoiască într-o chilie. Pentru viața sa curată a primit darul de a izgoni demoni și a vindeca bolnavi. Trimis de mitropolitul cetății sale, David a mers la împăratul Iustinian (527-565) pentru a fi numit eparh al Tesalonicului. Sfântul a luat cu mâna goală cărbune încins și tămâie și l-a tămâiat pe împărat fără a se arde. Cuviosul a trecut la cele veșnice în anul 540.